Ioan MARINI, «Ecoul» nr. 6, din 8 iulie 1937, pg. 5
Iată un cuvânt nespus de însemnat, spus de Mântuitorul pentru noi: „Toate sunt cu putinţă celui ce crede”… Cine poate cunoaşte şi măsura marginile acestui cuvânt? El e nemărginit. Este o făgăduinţă care trebuie să ne apropie mai mult de adâncimile bunătăţii şi bogăţiei lui Dumnezeu. Căci acest cuvânt arată desluşit că, din partea lui Dumnezeu, izvorul tuturor darurilor şi binecuvântărilor este deschis.
Întrebarea este: folosim noi aceste daruri? Pot ele curge neîmpiedicat în inimile noastre, sau sunt oprite de stăvilarul necredinţei?…
De ce oare suntem atât de săraci, când avem un Tată atât de bogat?
De ce suntem aşa de slabi, când avem un Dumnezeu atât de puternic? (Isaia 9, 6).
De ce arătăm atât de trişti, când ne este dată bucuria Lui pe totdeauna? (Mt 5, 12; Rom 12, 12).
De ce suntem atât de nemângâiaţi, când „Dumnezeul oricărei mângâieri” este Dumnezeul nostru? (II Cor 1, 3).
De ce suntem cu atât de puţină îndrăzneală, când El spune: „Eu sunt cu voi” (Mt 28, 28). „Nu vă temeţi!… Îndrăzniţi!” (In 16, 33).
De ce atâta frică, când El spune: „Nu te teme, Eu sunt cu tine… Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare!”?… (Isaia 41, 10).
De ce atâtea înfrângeri, când El ne spune că ne va ajuta să ieşim biruitori din încercări? (Isaia 43, 2).
Răspunsul este unul singur: Din pricina puţinei noastre credinţe (Mt 17, 20).
Dar râuri de apă vie (In 7, 38) curg în noi şi din noi când credem cu tărie ceea ce Dumnezeu spune.
Atunci vom înţelege şi vom încerca noi înşine ceea ce spune Apostolul Pavel: „Pot totul în Hristos, Care mă întăreşte”.
Să luăm şi noi pe inimă, fraţii mei, îndemnul Sfântului Apostol Pavel de la I Corinteni 16, 13: „Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!”. Pentru vremurile şi încercările grele prin care trecem şi trece Oastea Domnului, avem nevoie de putere (credinţă), ca să putem sta în picioare înaintea Fiului Omului (Lc 17, 5).
Doamne, întăreşte-ne credinţa! (Lc 21, 36).