Din vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani)
la nunta de la Cajvana – 10 septembrie 1977
[…] Când Dumnezeu vrea să facă o lucrare, atunci, de bună seamă, Îşi caută pe cineva cu care să lucreze împreună, să poată face acea lucrare.
Când Dumnezeu s-a gândit să trimită lumii un Mântuitor, s-o izbăvească din moarte şi din pierzarea cea veşnică, a trebuit, înainte de a trimite un Mântuitor, să trimită pe cineva pentru ca, în braţele acelui „cineva”, să poată veni acel Mântuitor binecuvântat. Înainte de naşterea lui Iisus, s-a născut Sfânta Fecioară Maria.
Priviţi o clipă în Nazaret. Părinţii ei erau acolo nişte oameni sărmani şi bătrâni, dar credincioşi, copii ai lui Dumnezeu cu adevărat. Ce rare sunt pe pământ astfel de suflete! Ei cereau mereu lui Dumnezeu prin rugăciunile lor: „Doamne, dăruieşte-ne şi nouă un copil! Dăruieşte-ne şi nouă un fiu, ca să Ţi-l dăruim Ţie, ca Tu să Te poţi bucura şi să Te poţi folosi de acest fiu”.
Mulţi ani şi multă vreme a trecut şi parcă rugăciunea lor n-a fost ascultată. Parcă cerul era prea departe şi ei erau prea jos. Dar iată că odată, iubiţilor, rugăciunea lor este ascultată şi Dumnezeu le dăruieşte un copil. Dumnezeu le dăruieşte o copilă. N-a ştiut Nazaretul atunci când s-a născut Sfânta Fecioară Maria cine se naşte în Nazaret şi cum Se va folosi Dumnezeu de această copilă, încât chiar ea să fie aceea care să-L poarte pe Dumnezeu printre oameni pe braţele ei. N-a ştiut.
Haideţi să privim o clipă la această fiinţă dumnezeiască. Haideţi să privim o clipă la această copilă, s-o vedem crescând, s-o vedem cum umbla sfioasă, cum umbla blândă, cum umbla smerită. Pe toate căile şi drumurile ei, parcă medita mereu ceva. Gândul ei nu era niciodată pe pământ. Faţa ei senină şi curată, îmbrăcămintea ei curată…
O, surorilor iubite! Priviţi la ea şi învăţaţi de la ea cum să umblaţi şi cum să trăiţi.
Mai târziu, când vine îngerul Gavril şi-i vesteşte acea mare minunăţie, că ea va fi aceea care să-L nască pe Acel ce vine să mântuiască o lume, o găseşte singură în cameră, la rugăciune. Singură în cameră, la rugăciune!
O, [unde sunt] tinerele cărora le place să stea numai singure în camere?… Pentru că aşa-i lumea: totdeauna îi place să fie cu mai mulţi; să meargă în sus sau să meargă în jos, dar să stea la rugăciune numai singură, numai Sfânta Fecioară, numai Maria din Nazaretul de altă dată, ei îi plăcea să stea singură cu Dumnezeul ei, să stea la rugăciune.
O, surioarelor noastre tinere! Vreţi să ajungeţi în cer? Vreţi să-L iubiţi pe Iisus? Vreţi să-I fiţi Lui de folos? Învăţaţi şi meditarea. Învăţaţi şi singurătatea. Învăţaţi-vă să staţi la rugăciune numai cu Dumnezeu. Pentru că în camera aceea, când eşti numai cu El, acolo e raiul, acolo se coboară cerul întreg. O, câtă pace, o, câtă fericire, o, câtă bucurie simţi atunci când eşti numai cu El, numai cu Dumnezeu!
Se vorbeşte despre nunta din Cana. Nu-i vreme şi nu-i timp, fraţii mei – că de-abia ne-am văzut acum şi imediat parcă plecăm înapoi –, ca să vorbim amănunţit despre toate lucrurile… Cunoaşteţi atât de bine fiecare dintre frăţiile voastre lucrurile acestea! Am vrut să vorbim despre nunta din Cana. Să vorbim doar puţin despre această nuntă, deşi mult, mult ni s-a vorbit despre ea. Acolo a venit Iisus şi au venit şi ucenicii Săi. La nunta aceea s-a făcut o mare minune. La nunta aceea, cel dintâi semn l-a făcut Iisus şi de atunci încolo a început să propovăduiască Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi să spună: „Pocăiţi-vă!”, aşa după cum aţi auzit mai înainte.
Dar la această nuntă a fost întâi Mama lui Iisus. Dacă Mama lui Iisus n-ar fi fost la acea nuntă, Iisus n-ar fi fost nici El, nici ucenicii Lui. Deci nunta din Cana Galileii şi binecuvântările care s-au făcut la acea nuntă, şi transformarea apei în vin, şi toate lucrurile minunate despre care se vorbeşte de atunci şi până astăzi se datorează faptului că acolo a fost întâi Mama lui Iisus.
„Mama lui Iisus era acolo.” Ce s-ar fi întâmplat, fraţii mei dragi, dacă Mama lui Iisus nu ar fi fost la nunta din Cana Galileii? S-ar mai fi vorbit despre această nuntă la toate nunţile noastre şi în toate bisericile noastre? S ar mai fi vorbit despre această nuntă? Ar fi fost oare binecuvântat atunci mirele din Cana Galileii, împreună cu mireasa? Ar fi fost binecuvântat atunci nunul, acela care a gustat din vin şi a spus: „Niciodată aşa ceva n-a fost”? Şi câte din acele suflete s-au întors la Dumnezeu în Ziua Cincizecimii, când Apostolul Petru vesteşte Evanghelia şi vorbeşte despre moartea şi învierea Domnului Iisus! Dacă n-ar fi fost Maria, Sfânta Fecioară, Mama lui Iisus, la acea nuntă din Cana, s-ar fi pierdut multe binecuvântări. Şi noi, în seara asta, am fi avut o pagubă, dacă ea n-ar fi fost acolo.
Dar ea a fost acolo. Ea a fost la datorie. Ea a fost prezentă. Ea şi-a făcut slujba, ea şi-a făcut misiunea, ea şi-a făcut lucrarea pentru care a fost trimisă atunci la acea nuntă, ca şi prin toate locurile pe unde a umblat întotdeauna; pentru ca în urma ei să poată veni Acela pe care L-a trimis Dumnezeu şi să-i mântuiască pe toţi acei care vor crede.
„Mama lui Iisus era acolo.” O, fii binecuvântat, suflet scump care asculţi şi care eşti la datorie, şi care eşti acolo unde trebuie să fii, şi-ţi faci slujba pe care trebuie să ţi-o faci, pentru că atunci Dumnezeu poate să vină şi să-i binecuvânteze pe acei care Îl aşteaptă. […]