b'LOGOS — Comori Nemuritoare

Traian Dorz, Numele Biruitorului – cap. 20 – fragment

11. Mulţi sunt acei tâlcuitori care au văzut în Psalmi, arătată în chip profetic, starea Preasfintei Fecioare Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos, care, prin alegerea cea tainică şi înţeleaptă a lui Dumnezeu (Isaia 7, 14; Mica 5, 3; Mt 1, 23-24; Gal 4, 4), a fost rânduită mai dinainte să fie mijlocitoarea Întrupării Dumnezeieşti, spre împlinirea Voii lui Dumnezeu şi mântuirea tuturor oamenilor (I Tim 2, 4).

12. Maica Domnului Iisus, acest vas sfânt şi deosebit de ales, a fost mijlocul cel mai sfinţit şi folositor Stăpânului pentru Întruparea şi Lucrarea Sa sfântă, de aceea este şi drept să se bucure de cea mai deosebită cinste dintre toţi aleşii lui Dumnezeu.

13. Despre Maica Domnului toate Scripturile vorbesc arătând-o mereu împreună cu Fiul şi Dumnezeul ei. Fiind lângă El în profeţii, lângă El în mărturisire şi în jertfă, este drept să fie lângă El şi în Veşnicia Slăvită a Lui.

14. Dacă Solomon, fiul înţelepciunii, s-a purtat cu atâta respect şi cinste faţă de mama lui (I Împ 2, 19), aşezând-o la dreapta sa în vremea slavei sale, – cu cât mai mult Împăratul Înţelepciunii, Hristos, va face astfel Sfintei Sale Mame, înaintea căreia arhanghelul ceresc s-a plecat, spunându-i: „Plecăciune ţie, căreia ţi s-a făcut mare har” (Lc 1, 28). Pentru că ea a avut o chemare nespus mai slăvită ca mama lui Solomon.

15. Ce gând sfânt şi mângâietor este acesta: că Sfânta Fecioară, fiinţa cea mai curată dintre toate fiinţele născute din Adam, în care nu s-a aflat nimic vrednic de mustrat niciodată, stă acum la Dreapta Marelui Mijlocitor Iisus Hristos, Fiul ei. Şi pentru toate meritele pe care le are ea în faţa Lui, se bucură de o veşnică cinstire şi ascultare (In 9, 31).

16. Cu cât înaintează un om pe calea vieţii şi pe calea credinţei, cu cât i se deschid ochii mai bine şi mintea mai larg, – cu atât vede mai limpede lucrarea ocrotitoare a lui Dumnezeu şi grija iubirii Sale ajutătoare în toate căile şi în toate zilele prin care a trecut şi trece viaţa sa.

17. O minte sănătoasă şi deschisă nu poate să nu descopere zilnic nenumărate forme în care purtarea de grijă plină de bunătate a lui Dumnezeu trimite fiecărui om ajutorul Său fără de care n-ar putea exista niciodată viaţa, pentru nici o fiinţă de pe pământ şi din el.

18. Ce-ar face omenirea întreagă fără ajutorul pe care Dumnezeu i-l trimite în fiecare clipă şi neîncetat prin soarele Său, prin apa Sa, prin aerul, prin pâinea Sa… şi prin ocrotirea de relele ce i s-ar putea întâmpla în atâtea feluri? Numai îndurarea grijii lui Dumnezeu ţine şi întreţine viaţa noastră, a fiecăruia şi a tuturor!

19. Dacă numai o zi am fi lipsiţi de binefacerile lui Dumnezeu – dar ce zicem noi „o zi”? – dacă numai un minut ne-ar lipsi, ce-ar mai fi pe pământ în minutul următor? Dar în ziua următoare?

20. Dacă numai o zi sau numai o clipă chiar am fi lipsiţi de harul Prezenţei lui Hristos, de harul ocrotirii Mâinilor Sale, de harul apărării Lui, al milei Lui şi al îndelungii Lui răbdări plină de bunătate, – nu vă cutremuraţi oare de groază, gândindu-vă ce s-ar putea întâmpla cu fiecare dintre noi şi cu toţi la un loc, dacă numai o clipă ne-ar părăsi Dumnezeu?
Doamne, ajută-ne să nu Te părăsim noi, pentru ca nici Tu să nu ne părăseşti niciodată.
Amin.