Traian DORZ
Când se lasă înserarea
şi Te-aştept să vii,
revederea Ta îmi umple
zările pustii.
Ce plăcut mă iei de mână
şi mă ţii aşa,
liniştind învolburarea
din fiinţa mea!
Mângâierile din glasul
gurii Tale-mi sunt
liniştea şi-mbărbătarea
pentru drumul sfânt.
Bucuria mea se face
lacrimă şi vis,
lângă Tine văd tot largul
cerului deschis.
Când Îţi sorb din ochi seninul,
ochii mei lucesc
şi n-am decât două şoapte:
– Te iubesc, iubesc!…
Vino dulce pe cărarea
care duce Sus,
casa noastră cea de aur
are steagul pus!…