Traian Dorz, din HRISTOS –PUTEREA APOSTOLIEI

TDorz1

„Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi. Unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea ce li se dădea şi au fost chinuiţi“ (Evrei 11, 35).

Toate promisiunile lui Dumnezeu sunt făcute aleşilor Săi care ascultă Cuvântul Lui nu înainte de moarte, ci după ea. Înainte de moarte, în viaţa aceasta, sunt promise numai necazuri şi suferinţe. Chiar şi acele binecuvântări de care vom avea nevoie şi pe care Domnul ni le va da, ele ne sunt promise numai împreună cu noi prigoniri. Deşi este foarte adevărat că Domnul ne dă atâtea bucurii, mângâieri, îndestulări şi câştiguri chiar şi în viaţa aceasta, încât uneori ne vine chiar să ne întrebăm cu mirare cum totuşi ni s-au promis numai necazuri, iar noi parcă avem numai bucurii.
Asta este, desigur, o taină a dragostei Sale faţă de noi, care ne-am aşteptat numai la necazuri, după cum ni s-a spus, pentru ca să ne pregătim să le putem suferi. Iar El ne dă bucuriile pe care nu ni le-a promis aici, pentru ca iarăşi să vedem că dacă aici unde nu ne-a promis ne dă totuşi atâtea binecuvântări, câte ne va da El atunci, Acolo unde ni le-a promis atât de multe!…

Dar toate promisiunile lui satan şi ale păcatului sunt numai pentru viaţa aceasta, înainte de moarte. După moarte nu spune nici unui păcătos ce-l aşteptă dacă ascultă de ispitele lui şi face ceea ce-l îndeamnă el. După moarte el chiar spune că nu mai este nimic, pentru ca nu cumva sufletul nenorocit, care ascultă pe diavolul şi face voia lui, să se oprească înspăimântat şi să spună: Ajunge! Vine moartea şi vine judecata şi vine osânda veşnică – nu mai fac răul! Mă întorc la Dumnezeu, ca să mă izbăvească de la diavolul şi să mă spele de păcat.
De acest moment diavolul se îngrozeşte şi se leapădă. El face totul ca sufletul căzut în cursele lui să nu ajungă niciodată la această trezire şi la această întoarcere. De aceea, o dată cu păcatul, el îi îmbie omului fericirea şi satisfacţia numai acum şi numai aici. Despre moarte nu-i spune nimic, îi spune numai că după ea nu mai este nimic. Că doar aici este totul, pentru ca omul, liniştindu-se că nu mai are să dea nici o socoteală de ceea ce a făcut, să poată păcătui până în cea din urmă clipă, fără să se mai trezească şi să se întoarcă.
Numai când omul a ajuns la ultima sa clipă, fără să se întoarcă la Dumnezeu, atunci diavolul, rânjind de bucuria pierzării bietului suflet, îi arată că este o înviere, că este o judecată, că este un iad şi o pedeapsă veşnică.

O, fericiţi cei ce cred pe Domnul Iisus Hristos şi vin la El, refuzând tot ce li se îmbie pentru a renunţa la viaţa veşnică, şi astfel dobândesc o înviere nespus mai bună şi o fericire nespus mai mare decât o pot promite orice plăcere pământească şi orice câştig dobândit prin păcat!
Dar nu numai la câştigurile lumeşti şi la slava pământească au renunţat aleşii lui Dumnezeu pentru a dobândi învierea cea strălucită de la venirea Domnului Iisus, ci au primit chiar să-şi jertfească pentru dobândirea acestei învieri toată liniştea lor din lume, toate plăcerile păcatului, toate comorile înşelătoare, toată slava de o clipă a lumii, şi şi-au ales chinurile, prigonirile, batjocurile, foamea, sărăcia, răpirea averilor, temniţele, bătăile, crucea şi, până la urmă, moartea, fiindcă în urma tuturor acestora cuvântul cel adevărat şi netăgăduit al lui Hristos le promite şi le asigură nu numai învierea cea nespus mai bună, dar şi via-ţa cea eternă care urmează acestei învieri. Şi pe care nu-i nici un cuvânt s-o poată descrie şi arăta atât de strălucită şi fericită cum este în adevăr (I Cor 2, 9).

O, fiul meu şi sufletul meu, urmează şi tu pilda marilor şi sfinţilor tăi înaintaşi şi nu sta niciodată la îndoială când este vorba să alegi între plăcerile de o clipă ale păcatului, între izbăvirea ce ţi se îmbie de către satan şi de către lumea de acum – şi Slava Viitoare, pe care ţi-o dă Iisus Hristos. Alege acum hotărât să rămâi cu Hristos, să trăieşti şi să mori cu El, dar să dobândeşti învierea cea nespus mai bună. Suferinţele ţin o clipă, însă bucuriile vor ţine veşnic.