Preot Iosif TRIFA, DUHUL SFÂNT

La taina cea mare a mântuirii noastre sufleteşti lucrează Sfânta Treime, lucrează toate Trei Persoanele din Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Dumnezeu-Tatăl, în dragostea Lui cea nemărginită, a hotărât mântuirea noastră. Dumnezeu-Fiul ne-a adus această mântuire, jertfindu-Se pentru noi, iar Dumnezeu-Duhul Sfânt ne dă această mântuire, revărsând darurile ei în inimile şi sufletele noastre.
Darurile Tatălui Ceresc şi darurile Golgotei ni se dau nouă prin lucrarea cea tainică a Duhului Sfânt. Unul şi Acelaşi Dumnezeu lucrează în noi şi în taina mântuirii noastre, în diferite chipuri şi înfăţişări.
Taina Sfintei Treimi şi lucrarea Sfintei Treimi sunt o taină mare, sunt o taină ce se ridică peste mintea şi priceperea noastră (dacă am putea­o cuprinde cu priceperea noastră, atunci n-ar mai fi taină). Ea, de altfel, nu se ţine atât de priceperea noastră, cât, mai ales, de credinţa şi simţirea noastră.
Tainica lucrare a Sfintei Treimi este arătată în cartea lui Sundar Singh, în asemănarea cu soarele. În soare se află la un loc şi lumina şi căldura, cu toate că nici lumina nu-i căldură şi nici căldura nu-i lumină. Ele petrec în acelaşi loc, nu sunt despărţite, dar faţă de oameni au înfăţişări deosebite.
Aşa e şi taina Sfintei Treimi. De la Dumnezeu-Tatăl (soarele) ne vine lumina (Dumnezeu-Fiul) şi căldura (Dumnezeu-Duhul Sfânt). Hristos este „Lumina lumii”, iar Duhul Sfânt este „focul” şi „căldura”.
Darul mântuirii ne vine sub diferite înfăţişări, dar izvorul lui este numai unul, precum şi soarele, lumina şi căldura una sunt. „Sunt deosebite daruri, însă numai Unul şi Acelaşi Duh. Sunt deosebite lucrări, însă numai un singur Dumnezeu, Care lucrează întru toate” (I Cor 12, 4).
„Dumnezeu este iubire” (I In 4, 8). În dragostea Sa cea nemărginită, Dumnezeu-Tatăl a hotărât tămăduirea şi mântuirea noastră de otrava morţii, lăsată în lume prin greşeala lui Adam.
Dumnezeu-Fiul a adus în lume „medicina” de lipsă pentru tămăduirea omului şi a omenirii. „A murit la timp pentru noi” (Rom 5, 8 ). „S-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi” (I Tim 2, 6). Ne-a lăsat doctoria şi medicina contra păcatului şi a morţii: scump Sângele Lui (I In 1, 7).
Dumnezeu-Duhul Sfânt este Doctorul Care ne dă această medicină şi ne arată cum să o folosim. Duhul pe Care Îl voi trimite vouă – zicea Iisus – va lua din al Meu şi va vesti vouă (In 16, 13-15).
Toate Trei Persoanele din Sfânta Treime lucrează la taina mântuirii noastre sufleteşti. Păcatul şi căderea noastră sunt atât de mari, încât întreagă Sfânta Treime lucrează la mântuirea noastră.
Lucrarea Sfintei Treimi este admirabil arătată prin cuvintele Mântuitorului: „Toate câte are Tatăl ale Mele sunt – zicea Iisus. Acela (adică Duhul Sfânt) pe Mine Mă va preamări, căci dintru al Meu va lua şi va vesti vouă” (In 16, 14­15).
Vedeţi cât de minunat este arătată aici lucrarea Sfintei Treimi? Toate darurile şi bunătăţile au fost şi sunt ale Tatălui. Ele însă nu pot fi ale noastre, până nu-şi schimbă stăpânul, până nu trec asupra Fiului. Iisus Mântuitorul a deschis canalul prin care darurile Tatălui Ceresc se scurg în El. „Toate câte le are Tatăl ale Mele sunt”.
Iisus Mântuitorul S-a făcut, mai departe, Mijlocitorul prin Care darurile Tatălui Ceresc se scurg şi în viaţa noastră. El ne-a legat cu Izvorul cel mare al tuturor bunătăţilor: Tatăl Ceresc. Dar, cu toate acestea, noi nu putem încă ajunge la acest Izvor. Suntem prea slabi şi nevoiaşi să ajungem la El şi să gustăm din El. Aici intervine Persoana a Treia din Sfânta Treime, Duhul Sfânt, Care mijloceşte aceste daruri şi ni le dă. Astfel primim noi prin Iisus Hristos de la Duhul Sfânt tot ce este al Tatălui.
Un vestit predicator a asemănat această tainică lucrare cu mierea florilor. Harul şi darul mântuirii sunt o miere dulce şi binecuvântată. Dar această miere este ascunsă într-o floare depărtată (în Dumnezeu). Noi nu putem ajunge la ea. Noi n avem atâta înţelepciune, ca să o aflăm şi să-i sugem dulceaţa, ca albinele. Aici vine lucrarea scumpului nostru Mântuitor. El preface această miere în fagure. „Toate câte are Tatăl ale Mele sunt… spre folosul vostru”. Aceasta este o miere pusă în fagure. Lucrarea Mântuitorului este o miere dulce şi binecuvântată, de aceea este atât de dulce Numele Lui pentru cei care au gustat din tainele mântuirii sufleteşti.
Dar, cu toate că „mierea” e pusă în fagure, noi suntem atât de slabi şi nevoiaşi în cele sufleteşti, încât nu putem încă gusta din ea. Gura noastră este atât de mult dedată cu mâncărurile cele amare (cu păcatele), încât această „miere” cerească ni se pare amară. Dulcele ni se pare amar. Celor păcătoşi le poţi tot vorbi despre dulceaţa mântuirii sufleteşti. Pentru ei, aceste lucruri sunt amare şi fără gust.
Aici vine lucrarea Duhului Sfânt. Duhul Sfânt ia mierea strânsă în fagure de Scumpul nostru Mântuitor şi, dându-ne gust pentru ea, ne-o îmbie spre gustare. Din mâna Duhului Sfânt, gustând mierea cea cerească, aflăm îndată ce nespus de dulce-i; nu ne mai săturăm de gustarea ei; toate cele lumeşti ni se par „gunoaie” şi amărăciuni faţă de dulceaţa ei; simţim cum dulceaţa ei intră în simţurile noastre, în sângele nostru, în sufletul nostru, în toată viaţa noastră; o dulceaţă cerească s a sălăşluit în noi prin lucrarea cea tainică a Duhului Sfânt.
Iată, şi această asemănare este o icoană minunată despre tainica lucrare a Sfintei Treimi!