Traian DORZ, – după Psalm 116, 15  –

12 februarie 1938

Neuitat Părinte Iosif, astăzi te-ai ’nălţat spre slavă,
a căzut sub greul crucii biata-ţi inimă firavă
şi te-ai stins ca o lumină pusă-n sfeşnic, arsă-ntreagă.
Mare-a fost iubirea sfântă ce pe veci de veci ne leagă.
Mare ni-e durerea astăzi când te duci în veşnicie
şi ne laşi în lupte singuri, scumpul nostru Neemie;
când ne laşi pe umeri nouă toate crucile şi spinii
şi-apăsaţi de greutate, plângem Dorz şi cu Marini,
calfele ce-n vremuri grele şi-n prigoane-au fost cu tine,
sprijinindu-te în lupte, mângâindu-te-n suspine,
şi toţi fiii care-n lupte ţi-au fost credincioşi, părinte,
care nu-şi vândură dreptul pentru nici un blid de linte
ci-au ţinut a tale braţe ridicate spre Tărie,
netrădând a Oastei cauză, nefugind de datorie,
ci, statornici lângă tine în vestire şi-n urgie,
au fost credincioşi chemării – scumpul nostru Neemie.

Astăzi plângem şi vom plânge vreme îndelungă încă,
că-i atât de dureroasă rana noastră şi adâncă,
e atât de mare preţul care-l pierdem noi cu tine,
că nici lacrimi, nici cuvinte n-avem câte se cuvine
şi de-aceea plângem astăzi împrejurul tău grămadă
toţi acei ce ştiu că-n lume faţa n-au să ţi-o mai vadă.
Lângă jertfa ta deplină ne legăm pe veşnicie
să păşim pe calea Crucii ne-ncetat la datorie,
ne legăm să nu ne-abatem nici un pas în altă parte,
ci să ţinem sus Cuvântul, semănându-l mai departe
şi să spunem Adevărul până-n temniţi şi-n morminte.
Adevărul pentru care ai căzut luptând, părinte,
Adevărul că credinţa este vaţă şi trăire
fără care nu-i putere, nici avânt, nici mântuire…
Căci avem ’naintea noastră pildă vie jertfa mare
şi curajul tău, părinte, până-n clipa de plecare.
Vom nălţa prin noaptea lumii mai aprinsă-a ta lumină,
toţi cei depărtaţi s-o vadă şi la Dumnezeu să vină
lângă Cruce să-ngenunche, legământ pe veci să pună
că vor asculta de Domnul şi de Vestea Lui cea Bună.

Ştim că vor veni şi vânturi şi furtuni şi mai haine
ca să stingă torţa sfântă pusă-n sfeşnic să lumine,
vor veni porniri vrăjmaşe să-ntineze-n răutate
amintirea ta cea sfântă şi cărările-ţi curate,
vor cerca cu-ameninţare şi cu-argint, şi cu renume
să lăsăm cărarea Oastei, renunţând la scumpu-i nume,
să ne-abată de pe cale ori în care altă parte
ca să poată duce Oastea la ruşine şi sau la moarte.
Dar, decât să-ajungem, Doamne, trădătorii cauzei sfinte,
e mai bine să ne stingem pân’ la unul în morminte.
Domnul să ne facă-n stare a muri în orice vreme
pentru mare-I biruinţă, dacă El o să ne cheme.

…Domnul te-a chemat, părinte, la odihna-I minunată,
credincios sfârşita-i calea şi lucrarea-ncredinţată,
ţi-ai sfârşit de-acuma lupta, osteneala şi-alergarea,
ca o slugă credincioasă împlinindu-ţi ascultarea
şi, mergând la răsplătire, Sus în cer să te primească
cu cântări de biruinţă toată Oastea Lui cerească.
– Bucurie strălucită umple cerurile toate,
vine-n ele-un suflet mare neînvins de răutate!
Un viteaz al luptei sfinte, un apostol, o lumină
ce-a căzut, dar cauza sfântă n-a-ncetat mai sus s-o ţină.

Slavă Ţi-a adus el, Doamne, – slava dă-i-o moştenire,
mântuire-a dus la alţii – ea să-i fie răsplătire,
fericiţi făcând pe alţii – fericirea s-o găsească,
veselie împărţit-a – veşnic să se veselească,
mult iubind, – de-a Ta iubire veşnică să aibă parte
în lumina negrăită şi-n viaţa fără moarte.

*

Stăm acum aici, părinte, calfele ce-am stat în casă
şi-am purtat cu tine-alături lupta Domnului frumoasă,
cei ce-am stat cu tine-n lucru nopţi şi zile nedormite,
martorii lucrării tale şi-a răbdării negândite,
despărţindu-ne pe-o vreme, te petrecem la hodină
şi-ţi dorim s-o ai Domnul fericită şi deplină.

Noi rămânem să ne ducem încă lupta mai departe,
să purtăm şi noi solia ca şi tine pân’ la moarte.
Dar, oricum ne-ar fi şi drumul şi răsplata de la lume
vrem ca tine, pân’ la moarte, Jertfa Crucii să ne-ndrume,
vrem, Iisus Biruitorul să ne fie Steag şi Soare,
lumea-ntreagă să-I privească Faţa Lui Strălucitore,
lumea-ntreagă să-I audă a iertării Lui vestire –
asta-i ţinta vieţii noastre, până la a ei sfinţire.

Pentru noi, şi tu, părinte, cere-i Domnului putere
ca să nu ne poată-nfrânge nici o luptă sau durere,
să învingem şi-ndoiala, şi ispitele, şi spinii,
să fim iarăşi lângă tine veşnic, Dorz şi cu Marini.