Ce preţ înalt avea credinţa
ce naintaşii ne-au vestit,
de ce duh sfânt şi-aprins, şi mare
le-a fost cuvântu-nsufleţit,
de ce-ndrăzneală şi răbdare,
şi zel spre sfintele porunci
erau însufleţiţi în lupte
ostaşii Domnului de-atunci!…

O Doamne, fă-ne vrednici
de marii-naintaşi,
să-Ţi fim şi noi asemeni
adevăraţi ostaşi!

Ce dulce gust avea frumoasa
iubire-a fraţilor dintâi,
cum le veghea ea-ntreagă viaţa
ca îngerul de căpătâi,
cum le înlătura-ntristarea
şi le-alina orice dureri,
ce-mpărtăşire-aveau şi râvnă
ostaşii Domnului de ieri!…

Ce neclintită şi voioasă
era nădejdea la-nceput,
cu ce biruitoare steaguri
spre Viaţa Veşnică-au trecut.
Din ce slăvită Răsplătire
de umblet drept şi credincios
ne mustră astăzi şi ne cheamă
ostaşii Domnului Hristos!

Traian DORZ

Lasă un răspuns


*