Traian DORZ
Clopoţel din turlă veche,
cântăreţ fără pereche,
de ce dormi în miez de noapte,
când în aer sună şoapte,
când din cer coboară-n zbor
ceata îngeraşilor
şi se duc pe la păstori,
să-i deştepte până-n zori,
să le spună bucuria
că azi S-a Născut Mesia…
Când trei magi se duc grăbiţi
şi de Stea călăuziţi,
ducând darurile lor
Bunului Mântuitor,
– când, de bucurie sfântă,
Cerul şi pământul cântă,
spune, clopoţele mic,
tu de ce nu zici nimic?
Ori te prinse somnul iară,
colindând prea mult aseară,
iar acuma dormi chitic,
– spune, clopoţele mic!…
E prea mult să dormi de-aseară,
scoală-te, colindă iară,
zorii-s gata să răsară,
îngerii din cer coboară,
bucurie-n glas ţi-adună,
strigă lumii Vestea Bună
că-ntr-o peşteră de nea
azi Se naşte Mesia…
Şi de-acuma până-n zori,
voi, la Iesle chemători,
tu şi îngeri, şi păstori,
şi cu magii călători
vă porniţi colindători,
deschizând cu paşi uşori
uşile de muritori
– solii Sfintei Sărbători…
Mergeţi cu colinzile
pe la toate tinzile,
duceţi la copii cu voi
jucării şi haine moi,
ca, de Praznicul Voios,
să se bucure frumos
orice suflet credincios,
că azi S-a născut Hristos!