Traian DORZ, din Meditaţii la Apostolul din Duminica a 20-a după Rusalii

TDorz1Între versetele 14 şi 15, din acest capitol, este o mare prăpastie şi un ceresc hotar despărţitor. Cu versetul 14 se încheie o stare nefericită şi pierzătoare fără Hristos, iar în 15 începe starea mântuitoare şi binecuvântată de Dumnezeu a sufletului care a aflat puntea şi scara prin care să scape din întuneric la lumină şi din robia lui satan la înfierea cerească în Hristos.
Când bogatul nemilostiv despre care spune Evanghelia că era în iad în flăcările veşnice şi a strigat spre Avraam, cerându-i să-l trimită să-i răcorească măcar cu vârful degetului udat limba arsă de flăcări, a primit răspunsul: Nu se poate! Între noi şi voi există o prăpastie peste care nimeni nu mai poate trece (Lc 16, 23-26).
A fost o punte cândva… A fost o vreme cândva, a fost o ocazie cândva, dar acum puntea s-a luat, vremea a trecut, ocazia s-a dus. Adu-ţi aminte că Lazăr suferea, iar tu te veseleai. Acum este drept ca el să fie fericit, iar tu să te chinui…
Atunci Dumnezeu te chema, iar tu dispreţuiai chemarea Lui. Dumnezeu făcuse peste prăpastia dintre tine şi cer o punte scumpă şi grea: Jertfa şi Crucea Fiului Său. A rânduit o vreme şi pentru tine să vii la El, dar tu n-ai vrut nici să te gândeşti la aceasta… Harul Său te îmbia şi pe tine cu mântuirea Sa, dar tu ai dispreţuit toată această dragoste a Lui. Ai ales mai bine desfătarea pântecelui tău pentru o vreme scurtă şi ai nesocotit pe cea veşnică a sufletului tău. Ai înfruntat pe Dumnezeu, ai batjocorit Jertfa cea scumpă a lui Hristos şi ai dispreţuit pe Duhul Harului… Acum ispăşeşti în flăcările veşnice păcatul cel neiertat al sfidării lui Dumnezeu, al lepădării de Hristos, al batjocoririi Duhului Sfânt.
Cu Sfântul Pavel însă n-a fost aşa. El a înţeles vremea când a fost chemat… A ascultat chemarea îndată ce a auzit-o. Şi a prins ocazia mântuirii chiar în ziua aceea, fără să-i mai pese de nici un om, de nici o părere şi de nici o piedică.
Din prima clipă a chemării, el a răspuns din toată inima şi cu toată hotărârea.
Iar după aceea nimic şi niciodată nu l-a mai putut despărţi de dragostea lui Hristos. Nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele viitoare. Din locul lui de lângă Crucea lui Iisus cel Răstignit, nu l-au mai putut smulge şi depărta nimeni şi nimic.

În oraşul Lűbek, din Germania, există un vestit tablou cu Iisus pe Cruce. Pictorul care l-a lucrat a fost un profund credin-cios. În acest tablou de pe Golgota, se vede o mare mulţime de oameni în jurul Crucii. O mare înghesuială se vede peste tot… Nici un singur loc nu se vede gol, cât ţine Dealul Golgotei, până departe. Numai la picioarele Crucii lui Iisus se vede un gol cât ar încăpea un om în genunchi…
Când pictorul a fost întrebat: „Dar pentru cine ai lăsat acest loc gol?“, el a răspuns: „Pentru tine!“
Scump suflet care citeşti sau auzi această chemare, să ştii că şi tu ai un loc gol la picioarele Crucii lui Iisus, acolo unde picură Sângele Lui vărsat pentru spălarea păcatelor noastre.
Vino şi îngenunchează sub Crucea iertării şi mântuirii Lui! Strigă cu lacrimi amare, cerând iertarea şi mântuirea pe care le-a adus-o Jertfa Crucii Sale! Şi primeşte acest Sânge vărsat şi pentru tine, predându-te Lui pe totdeauna, spre a-L asculta şi sluji cu tot sufletul tău, ca să poţi fi, la capătul vieţii tale ascultătoare de El, şi tu primit în Împărăţia fericită a harului Său.