ESTE AICI UN BĂIEŢAŞ…

Traian Dorz, HRISTOS — PÂINEA NOASTRĂ

„Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la atâţia?“ (Ioan 6, 9)

Este o mare binecuvântare de la Dumnezeu pentru părinţi ca să aibă copii credincioşi.
Dar este un dar şi mai mare pentru copii să aibă părinţi credincioşi.
Cu toate acestea, în astfel de familii, lucrurile se petrec invers, de cele mai multe ori.
Rareori copiii îi ascultă pe părinţii lor credincioşi spre a se întoarce şi ei ca să-i urmeze pe calea lui Dumnezeu, dar adeseori părinţii îi ascultă pe copiii lor. – Mai degrabă vin părinţii după copiii lor la Dumnezeu decât copiii după părinţi.
Oricum ar fi însă şi oricare ar urma pe cei veniţi mai întâi, sunt fericiţi cu toţii, dacă cei care nu-L cunosc pe Domnul îi urmează în credinţă pe cei care Îl cunosc.

E rău veşnic acolo unde cei necredincioşi sunt mai tari, ori copiii, ori părinţii, şi-i întorc de la Dumnezeu iarăşi îna-poi la păcat şi pe cei care apucaseră spre cer.
De aceea au o mare răspundere copiii celor credincioşi. Ei din leagăn au prilejul să cunoască Cuvântul Sfânt şi viaţa frumoasă şi curată în Hristos.
Au harul să crească sub îndrumarea blândă şi iubitoare a lui Hristos prin părinţii lor credincioşi şi au prilejul să afle fără oboseală şi să primească fără sforţări grele şi dureroase Cuvântul credinţei şi comoara darurilor lui Hristos chiar de la inimile cele mai iubitoare ale părinţilor lor.

Dar de cele mai multe ori inima copiilor se împotriveşte, se învârtoşează, se leagă de prietenii lumeşti şi de lucruri rele şi pierzătoare şi se împietresc în neascultare sau în dispreţ pentru Domnul. Ei apucă astfel pe calea păcatului şi apucă pe calea pierzării şi răului. Iar apoi ajung o ruşine şi o pacoste şi pentru familia lor şi pentru a lui Hristos.
Vai de viaţa unor astfel de nenorociţi copii! Nici un păcat şi nici o neascultare pe lume nu se plăteşte mai scump şi mai greu decât aceasta.

Băieţelul despre care scrie aici Sfânta Evanghelie trebuie să fi fost copilul ascultător al unei mame credincioase. Poate că mama lui era o văduvă săracă ce mai avea şi alţi copii acasă. Neputând merge ea ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, şi-a trimis copilaşul ei cel mai mărişor.
I-a copt cinci pâinişoare, poate din ultima făină, şi i le-a pus în traista lui – şi doi peştişori, ca să aibă merinde de drum. Şi, sărutându-l cu lacrimi, îi va fi spus: «Mergi, dragul mamei, şi urmează-L pe Domnul Iisus! Iar acolo, fii liniştit şi-L ascultă pe Domnul. Stai lângă El şi fii cu grijă să nu uiţi tot ce vei auzi, ca să-i spui şi mamei tale când te vei întoarce…»
În afară de aceasta, copilul va fi primit mai ales în casa mamei sale o creştere aleasă şi credincioasă, învăţând dărnicia.

Mama are răspunderea cea mai mare în îndrumarea copiilor.
«O mamă bună face cât zece învăţători» – spune o vorbă veche şi chiar aşa este.
Soţul este aşa cum îl face soţia, iar copii cresc aşa cum îi îndrumă mama.
Aproape în toate, mama are meritul binelui sau vina răului. De aceea când copiii au crescut bine, bucuria şi cinstea sunt mai ales ale mamei credincioase, iar când au crescut rău, vina este în cea mai mare parte a mamei care le-a dat o creştere rea.
Mama aceasta îşi va fi învăţat mereu copilul ei ca să fie gata oricând să-L asculte şi să-L urmeze pe Domnul. Să fie gata să se lipsească cu bucurie de orice are, când Domnul îi va cere. Şi să fie gata să dea totul pentru Hristos şi pentru cei mai lipsiţi ca el.
Se vede aceasta şi din faptul că el nu se împotriveşte, nici nu se supără când i se iau pâinişoarele şi peştişorii lui pentru a fi date lui Dumnezeu pentru alţii.
El nu plânge când Andrei, cu care se împrietenise, îi cere şi-i ia hrana lui, nici nu se teme că va muri de foame dacă el va dărui lui Dumnezeu tot ce avea el pentru hrana altora,
ci face acest lucru cu bucurie şi liniştit, aşa cum fusese învăţat de mama lui.

Dragi părinţi credincioşi, în toate zilele vieţii voastre voi aveţi o datorie de care nu scăpaţi până la mormânt: să căutaţi mereu să-i aduceţi pe copiii voştri la Hristos.
De cum v-a fost dăruit copilul, să-l îndrumaţi spre Hristos, prin cuvântul vostru, prin lacrimile şi rugăciunile voastre. Dar mai ales prin viaţa voastră de curată slujire Domnului. Copiii voştri să vadă la voi totdeauna o viaţă dăruită Domnului.
Nimic nu vă scuteşte de această mare şi grea datorie faţă de fiecare copil al vostru. Nici boala, nici ocupaţia, nici depărtarea, nimic, ci voi să trăiţi din inimă o viaţă predată total lui Iisus.
Nici când este mare copilul vostru şi are el însuşi copii, voi nu trebuie să încetaţi a-l ruga, a-l chema, a-l sfătui să vină şi el la Hristos! Şi aceasta s-o faceţi cum ştiţi mai frumos!
Până la moarte să nu încetaţi cu aceasta, căci numai după ce vă va despărţi mormântul de ei aţi scăpat de această datorie!
Veţi răspunde înaintea Domnului pentru fiecare din copiii voştri şi veţi vedea cu ochii voştri plecarea lor în chinul cel veşnic din vina voastră, dacă nu faceţi totul pentru ei şi din tot sufletul!

Dacă voi sunteţi săraci sau văduvi, dacă sunteţi ocupaţi sau bolnavi şi depărtaţi, ca să nu puteţi voi înşivă merge să ascultaţi Evanghelia, măcar trimiteţi pe copiii voştri. Şi faceţi totul ca fiii voştri să meargă de la început cu bucurie şi cu plăcere după Hristos.
Chiar dacă fiii voştri sunt mari, chiar dacă sunt mai aleşi dintre alţii, voi faceţi totul şi folosiţi toate mijloacele ca să-i faceţi să meargă după Hristos! Şi să nu se ruşineze, nici să nu le fie silă să facă acest lucru. Înlesniţi-le şi ajutaţi-i să meargă după Hristos!

Chiar dacă aţi fi foarte ocupaţi cu treburile sau apăsaţi de greutăţi, totuşi voi să nu opriţi copiii voştri când trebuie să meargă la biserică sau la adunare. Ci faceţi totul ca ei totdea-una să meargă la Hristos, ca să-L slujească şi să-I fie de folos în lucrarea de hrănire a mulţimii cu tot ce pot şi ei!
Dacă vreţi să nu vă pierdeţi copilul, predaţi-l lui Dumnezeu. Şi faceţi totul ca şi el să se predea Domnului!
Astfel el va fi o binecuvântare şi-l veţi avea alipit de voi pe totdeauna. Şi aici şi în cer.

Dar dacă voi, în loc să-i duceţi la Domnul, îi lăsaţi în lume,
în loc să-i gătiţi pentru biserică şi adunare, îi gătiţi pentru joc sau pentru baluri, dacă în loc să-i faceţi să se ferească cu groază de păcate, voi îi îngăduiţi cu bucurie, zicând că trebuie să-şi petreacă şi ei „că doar sunt tineri“, dacă în loc să-i învăţaţi să se roage şi să iubească din inimă părtăşia şi ascultarea de Domnul, voi îi lăsaţi să-i crească uliţa, strada şi lumea, dacă în loc să-i îndemnaţi să se predea şi ei Domnului, ca să se nască din nou, voi îi lăsaţi de capul lor, atunci diavolul, şi lumea, şi păcatul îi vor despărţi de voi pentru totdeauna. Şi vina va fi numai a voastră, veţi ispăşi-o toţi.

Dragi copii, ascultaţi totdeauna de părinţii voştri cre-dincioşi!
Mergeţi totdeauna să ascultaţi Cuvântul Domnului la biserică şi la adunările frăţeşti!
Când nu amândoi părinţii vă îndrumă spre cele bune, preţuiţi-i pe amândoi, dar nu ascultaţi decât sfatul celui credincios! Şi nu urmaţi decât pilda aceluia care vă îndrumă spre Hristos!
Iubiţi pe Domnul cu o dragoste fierbinte, căci atunci nu vă va părea nici departe, nici greu să vă duceţi să-L ascultaţi!
Nu vă va părea nici prea cald, nici prea frig. Şi nu vă va atrage nimic altceva când voi trebuie să fiţi lângă Iisus.

Iar dacă vă duceţi acolo unde vorbeşte Hristos, fiţi ascul-tători liniştiţi în tot timpul! Ca să nu tulburaţi nici liniştea, nici frumuseţea ceasului ascultării!
Staţi cu bucurie chiar dacă n-ar fi alţi copii decât voi acolo! Căci dacă voi vă veţi duce regulat, în curând vor mai veni şi alţii.
Iar dacă veţi asculta liniştiţi, în curând vor fi toţi nişte astfel de ascultători.

Când Domnul va avea nevoie de voi sau de ale voastre, când slujitorii Domnului vă vor cere şi vouă ceva pentru Domnul sau pentru semenii voştri, atunci fiţi gata să faceţi cu bucurie şi fără supărare tot ce vi se va spune! Căci din toate va ieşi numai binecuvântare şi pentru voi şi pentru alţii.
Iar voi veţi avea pe totdeauna nu numai bucuria unei vieţi mereu plăcute şi folositoare, ci şi comoara nepreţuită a unor amintiri fericite. Şi pilda unei trăiri care va fi îndrumare şi cinste pentru copiii voştri, la rândul lor. Iar în ceruri, la Domnul, o răsplată veşnică.

Nu dispreţuiţi niciodată pe nici un copil, voi, slujitorii Domnului!
Ocupaţi-vă cu grijă şi cu dragoste de toţi copiii care vin la auzirea Cuvântului şi se apropie de Hristos, la adunarea şi biserica Lui!
La atâţia dintre ei veţi găsi daruri cu care Hristos, mai târziu, va sătura mari mulţimi.
Ocupaţi-vă mai ales de copiii săraci!
De cele mai multe ori, darurile cele mai alese le au copiii aceştia săraci şi orfani. Apropiaţi-vă cu prietenie şi iubire de ei şi apropiaţi-i de Iisus! Mulţi vor deveni mari oameni ai lui Dumnezeu.
Eu cunosc astfel de copii care au fost săraci şi orfani, însă cărora Dumnezeu le-a dăruit lumini şi daruri neobişnuite cu care Hristos satură şi înviorează astăzi nenumărate mulţimi de suflete.
Pâinişoarele lor aduse la Hristos şi binecuvântate de El sunt hrană şi întărire la mii de suflete pe drumul anevoios şi greu prin pustiu, spre Canaanul ceresc.
Ei sunt o dovadă puternică de harul lui Dumnezeu, Care alege vasele cele mai neputincioase şi mai slabe spre a-Şi hrăni mulţimile Sale, pentru ca toţi să vadă că lucrează numai puterea Lui.
Şi toată slava să fie adusă numai Numelui Său, Care a făcut acestea Singur, fără nici o contribuţie omenească.

Iată un copilaş care a dăruit Domnului puţinul pe care-l avea…, iar fapta lui a rămas şi va rămâne pomenită pe veci. Darul lui a fost binecuvântat, fiindcă a fost făcut cu toată inima.
Copilul acesta n-avea decât atât, dar a dat totul lui Hristos.
Poate nici tu n-ai aproape nimic… Dar chiar dacă n-ai avea chiar nimic, te ai totuşi pe tine. Dă-te pe tine! Dă-ţi inima ta lui Hristos! Şi vei vedea ce va face El din tine în curând.
Nu numai că te va umplea de bogăţii şi binecuvântări, dar prin tine va îmbogăţi şi pe alţii, de te vei uimi tu singur, bine-cuvântând pe Domnul de câte vei vedea.
Crede ce-ţi spune Domnul, căci noi ştim ce-ţi spunem!

Dragă tânără şi tinere…, poate şi voi aveţi lucruri la care ţineţi cu tărie şi cu drag…
Dacă v-aţi predat lui Hristos inima voastră, vă este oare greu să-I daţi lui Hristos şi lucrurile la care mai ţineţi?
Dacă I-aţi predat Domnului sufletul vostru, daţi-I Lui şi darurile, talentele, binecuvântările pe care le-aţi primit, „pâinişoarele şi peştii“ voştri!
Dacă I-aţi predat Domnului trupul vostru, predaţi-I şi îm-brăcămintea voastră, şi înfăţişarea din afară, şi podoabele voastre, şi prietenia voastră!
Toate acestea pe care mulţi din ucenicii Domnului vi le-au cerut să I le predaţi Domnului, dar voi nu le-aţi predat Lui încă, predaţi-le acum!
Oare nici acum când vi le cere Însuşi Hristos nu le puteţi da? Lepădaţi-vă de ele şi daţi-le Domnului!
Numai atât să-L iubiţi voi oare pe Iisus, mai puţin decât podoabele voastre lumeşti? Daţi-I-le Domnului pe totdeauna şi lepădaţi-le de la voi!

O, Doamne Iisuse, Tu, Care ne-ai spus: «Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi…», ajută-ne pe toţi să ne aducem cu dragoste şi grijă pe toţi copiii noştri la Tine, spre a-i binecuvânta şi a-i face nişte vase alese în slujba Ta, pentru mântuirea şi bucuria mulţimilor flămânde după Cuvântul Tău.
Te rugăm ajută pe toţi copiii noştri să ne asculte când îi îndemnăm cu toată stăruinţa să vină după Tine şi nu-i lăsa, Doamne, până vor veni. Amin.

One Comments

  • daniel 2012/07/30

    Slavit sa fie Domnul. Doresc sa-mi exprim multumirea si recunostinta pentru munca pe care o depuneti, zilnic ca sa fie hrana proaspata, potrivita sarbatorii, Evangheliei sau starii noastre. Multumim Domnului ca ne-a invrednicit sa ne adapam din scrisul acestor sfinti ai vremurilor noastre. Multumim ca avem posibilitatea ca sa-i ascultam vocea fratelui Traian, mereu actuala si calda, asa incat nimeni sa nu poata banui de modificari de texte sau redactare. Rugati-va Domnului impreuna cu toti cei cu inima sincera, sa vina peste Lucrarea Sa, vremuri de limpezire si unitate, in Duh, Dragoste, Invatatura si Traire. Slavit sa fie Domnul.

Comments are closed.