Traian DORZ, din Meditaţii la Apostolul din Duminica a 27-a după Rusalii (Tămăduirea femeii gârbove)
„Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi a sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în locurile cereşti.“
Tot răul din lume îl fac duhurile răutăţii care, din locul lor, din împărăţia întunericului, din centrul puterii diavolului şi al morţii, ies ca dintr-o peşteră întunecată şi năvălesc peste tot, punând la cale tot felul de curse, de primejdii şi de nelegiuiri, pentru zădărnicirea planului mântuirii lui Hristos, pentru încălcarea voii lui Dumnezeu şi pentru nimicirea lucrării Duhului Sfânt.
În acest verset sfânt, Apostolul Domnului ne arată din partea Duhului Sfânt ce multe şi ce puternice sunt acele forţe ale diavolului, împotriva cărora noi avem de luptat.
Când Duhul ne spune că nu carnea şi sângele sunt adevăraţii noştri vrăjmaşi, noi trebuie să înţelegem că bieţii oameni prin care noi suntem loviţi sau ameninţaţi sunt numai nişte nefericite unelte, nişte măşti de care se foloseşte satan, marele şi adevăratul nostru vrăjmaş, spre a ne face răul. Dar dincolo de aceste unelte şi măşti văzute, stau nevăzuţi adevăraţii vrăjmaşi, duhurile nevăzute ale răutăţii, care vin prin ei şi năvălesc împotriva noastră.
Trei denumiri înfricoşate le dă Cuvântul Domnului acestor puteri ale răului care sunt angajate, cu toată furia lor, împotriva aleşilor lui Dumnezeu. Şi anume:
1. Căpeteniile. Aceste duhuri trebuie să fie acele puteri ale inteligenţei diavolului, care fac planurile de luptă şi care organizează toate bătăliile împotriva Domnului nostru Iisus şi împotriva ostaşilor Lui.
Aceste duhuri formează statul major al iadului, marele cartier general al diavolului, de unde izvorăsc toate iniţiativele satanice. Şi care dirijează toate acţiunile întunericului.
În marile războaie, aceste cartiere generale organizează totul în vederea biruinţei finale.
Toate micile şi marile lor incursiuni şi acţiuni sunt puse la cale în vederea marelui asalt final. Toate bătăliile locale sunt date cu scopul biruinţei generale.
Fiecare ostaş al Domnului ucis, rănit sau făcut prizonier de diavolul, este un câştig pentru puterea răului şi o victimă a acestor căpetenii ale răutăţii.
2. Domniile. Aceste duhuri trebuie să fie acele puteri care iau sub stăpânirea lor, imediat după biruinţă, sufletele sau locurile cucerite de diavolul prin căpeteniile lui.
Aceste duhuri sunt cele care fac mai departe planurile şi conduc acţiunile de aşezare şi consolidare a stăpânirii satanice.
Aceste duhuri sunt cele care mai caută să afle şi să nimicească orice urmă a lui Hristos rămasă în sufletul şi în locul unde au pătruns.
Sunt forţele care vin imediat în urma frontului, ca să cureţe terenul de orice rămăşiţă de rezistenţă duhovnicească şi de orice semn al stăpânirii lui Dumnezeu care ar mai fi rămas acolo, pentru a aşeza definitiv acolo stăpânirea răului.
3. Stăpânitorii întunericului. Aceste duhuri trebuie să fie guvernatorii diavolului, acele puteri de cea mai mare încredere şi de cea mai deplină siguranţă a lui satan, pe care el le aşază pentru a stăpâni deplin şi a întemeia veşnic acolo împărăţia sa. Ele caută apoi să înăbuşe complet orice rază de lumină, orice mugur de speranţă, orice colţişor de gând bun şi curat, din prezent şi din viitor, pentru fiecare părticică şi pentru întreg teritoriul pe care l-au cucerit.
Acolo unde s-au aşezat aceşti stăpânitori, numai venirea lui Hristos Însuşi mai poate duce izbăvirea.
Mijloacele de luptă ale diavolului sunt multe, iar el foloseşte toate metodele strategiei şi tacticii în cele duhovniceşti, după cum i-a învăţat el pe oameni să se folosească şi în cele trupeşti.
Omul lui Dumnezeu şi ostaşul lui Hristos trebuie să înveţe bine din Cuvântul lui Dumnezeu, ca şi din şcoala Duhului Sfânt, cât mai mult despre aceste metode şi mijloace, spre a şti cum să se ferească de ele şi cum să scape din primejdia lor în timpul luptei sale cu duşmanul lui Dumnezeu şi al Bisericii Sale.
Sunt unele atacuri pe care diavolul le dă pe faţă şi sunt alte atacuri pe care le dă pe ascuns.
Sunt unele primejdii pe care le vezi şi sunt alte primejdii pe care nu le vezi.
Sunt unele lupte numai împotriva unuia şi sunt alte lupte împotriva mai multora.
Sunt unele bătălii de ziua şi sunt alte bătălii de noaptea.
Sunt unele ispite trupeşti, sunt alte ispite sufleteşti şi mai sunt multe ispite duhovniceşti…
Sunt unele atacuri de hărţuire, de slăbire, de descurajare, şi sunt altele, atacuri de nimicire totală…
Dar marile bătălii de încercuire fac parte din atacul final.
În aceste bătălii, diavolul îşi aruncă toate forţele sale unite şi foloseşte toate armele sale în foc concentric, adică toate bat spre acelaşi loc. Pentru a nimici pas cu pas şi ceas cu ceas toate cuiburile de rezistenţă.
Apoi năvăleşte şi cuprinde un teritoriu cât mai întins.
De aici porneşte apoi alt atac, la fel, pentru a pune stăpânirea sa deplină peste tot.
Aici are loc atunci o bătălie pe viaţă şi pe moarte.