I. Tâlcuitor, «Lumina Satelor» nr. 5 / 11 febr. 1923, p. 4
Acum joi avem Praznicul Întâmpinării Domnului. Evanghelia acestui praznic ne spune că, la patruzeci de zile după Naşterea din Vifleem, Maria cu Iosif au luat pe Iisus, Copilul Sfânt, şi L-au dus la biserică, cu jertfă de curăţire, „ca să facă după obiceiul Legii pentru El”. În biserică aştepta bătrânul Simeon, „om drept şi temător de Dumnezeu, căruia îi era făgăduit de la Duhul Sfânt să nu vadă moartea până nu va vedea pe Mesia”. Şi, văzând Simeon pe Iisus cel făgăduit, „L-a luat în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu, zicând: «Acum slobozeşte, Stăpâne, pe robul Tău în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta»” (Lc 2, 22-31).
Evanghelia Praznicului de joi este cu multă învăţătură pentru noi. Bătrânul Simeon a trăit o viaţă întreagă frământat de un singur dor şi o singură dorinţă: să-L poată vedea şi afla pe Iisus Hristos. Şi rostul vieţii noastre trebuie să fie tot acesta: să-L aflăm pe Mântuitorul Hristos. Două însuşiri bune l-au ajutat şi l-au învrednicit pe Simeon să vadă pe Mântuitorul. Întâia dată, dorul, dorinţa lui cea caldă şi fierbinte; şi a doua oară, purtările lui cele bune. Acestea ne trebuie şi nouă ca să L putem afla pe Mântuitorul.
Ca bătrânul Simeon, şi tu trebuie să-L chemi şi să L aştepţi cu dor pe Mântuitorul Hristos să se apropie de tine, să intre în viaţa ta, în casa ta, în frământările tale, în lipsurile sufletului tău şi vieţii tale. Şi apoi îţi trebuie şi purtări bune. Bătrânul Simeon Îl aştepta în biserică pe Hristos. Asta înseamnă că şi tu trebuie să petreci în ascultare de Biserică şi de învăţăturile ei. Dar, durere, puţini din creştinii de azi Îl caută şi-L aşteaptă pe Hristos cu dor şi purtări bune! Cei mai mulţi se nasc, trăiesc şi mor fără să-L afle pe Hristos şi fără să simţească bucuria ce o are acela care L-a aflat pe Mântuitorul.
Creştinilor! Ascultaţi bine Evanghelia ce se citeşte la joi, că Simeon bătrânul a mai spus încă ceva când ţinea Copilul în braţe. A spus proorocia că Iisus va fi „un semn căruia I se va zice împotrivă”. Hristos ne este „semn” de smerenie, de răbdare, de iubire şi împotriva acestui „semn” grăiesc păcatele şi păcătoşii. Bagă de seamă, cititorule, să nu fii şi tu, cu păcatele tale, între cei ce grăiesc împotriva „semnului”. „Luaţi aminte, creştinilor, zice Sfântul Ioan Gură de Aur, că dacă voi vă împotriviţi lui Hristos cu păcate, va veni o vreme când şi El se va împotrivi vouă”.
Hristos este numai semn căruia I se zice împotrivă, ci şi semn de judecată, precum zice Evanghelia: „Atunci se va arăta semnul Fiului Omului” şi va veni să judece tot pământul.