Traian DORZ, din «Cântarea, ca meditaţie»
Slavă veşnică Marelui nostru Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, pentru nespus de marea înţelepciune şi dragoste cu care a adus la îndeplinire planul Său dumnezeiesc făcut din veşnicie în Sine Însuşi pentru răscumpărarea întregii lumi din stăpânirea diavolului şi pentru mântuirea tuturor oamenilor din osânda păcatului strămoşesc.
Slavă veşnică Marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Iisus Hristos, Care, pentru negrăit de marea Lui dragoste pentru noi, Îşi părăseşte slava pe care o are din veşnicie la Tatăl şi cu El şi primeşte să ia chip de rob umilit şi chinuit, pentru a ne răscumpăra astfel, prin preţul acestor ispăşiri nebănuit de grele, pe noi, toţi cei care eram vânduţi robi păcatului şi osândiţi astfel la o robie nemaisfârşită niciodată. Coborându-Se El mai prejos decât noi toţi, Iisus a putut astfel să ne ridice pe noi toţi, începând de la cei ce erau căzuţi mai jos decât toţi şi până la ceilalţi. Plătind prin viaţa Sa, Iisus, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru, prin viaţa Sa dumnezeiască fără de păcat şi de-un preţ nespus mai mare decât toate vieţile noastre, ale tuturor oamenilor din toate vremurile la un loc, El a putut astfel să ne răscumpere pe fiecare dintre noi în parte şi pe toţi împreună; fiindcă ceea ce dădea El era nespus mai scump decât tot ceea ce valoram noi toţi laolaltă.
Astfel, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, cum Îl numesc toate Sfintele Scripturi, Iisus Hristos, Îşi începe lucrarea Sa mântuitoare de la ieslea minunată a peşterii din Betleem. Puterea cea veşnică a lui Dumnezeu primea să se smerească până la a se înfăţişa lumii sub chipul cel neputincios şi slab al unui copilaş omenesc. Slava Lui nebănuită şi strălucită din veşnicie cu Tatăl primea să se smerească până la a veni în lumea noastră în locul cel mai din urmă cu putinţă, într-o iesle, pe paie şi în mijlocul unor fiinţe şi lucruri dintre cele mai sărace şi mai josnice cu putinţă.
O, nemărginit de mare iubire a lui Dumnezeu, slavă veşnică Ţie pentru chipul pe care l-ai luat, pentru calea pe care ai ales-o, pentru felul în care ai ştiut veni la noi spre a Te putea apropia cu adevărat de noi, toţi oamenii, şi de fiecare; pentru a ne putea apropia pe fiecare dintre noi şi pe toţi de Tine, fără ca ochii care Te văd să fie arşi de strălucirea Ta, fără ca mâinile care Te vor atinge să fie pierdute, fără ca cei care Te vor cuprinde să fie nimiciţi. Ci, dimpotrivă, ochii care Te vor privi să se lumineze, mâinile care Te vor atinge să se binecuvânteze şi toţi cei care Te vor cuprinde la inima lor să fie îndumnezeiţi prin înfierea slavei pe care ai venit Tu să ne-o aduci.
O, nemărginit de mare iubire a lui Dumnezeu, care vii la noi sub chipul unui Sfânt Copilaş curat şi sub vălul unui sfânt nume de Iisus, sub care Te vom cunoaşte şi prin care Te vom chema de-acum toţi oamenii, din toate veacurile, toţi acei care ne vom întinde, de prin toate prăpăstiile de unde suntem căzuţi şi rătăciţi, spre Tine mâinile noastre pline de nădejde şi de deznădejde ca să ne ridici, ca să ne răscumperi, ca să ne mântuieşti Tu, singurul Salvator, singurul Răscumpărător şi singurul Mântuitor al nostru, al tuturor şi-al fiecăruia, acum şi în vecii vecilor, Iisus Hristos!
O, nemărginit de mare iubire a lui Dumnezeu, o, fraţii şi surorile mele, veniţi să ne-apropiem toţi! Veniţi să ne aprindem toţi! Veniţi să ne apropiem mai treji şi să ne uităm mai bine la ieslea minunată, la Chipul minunat şi la felul minunat în care vine la noi Marele nostru Împărat şi Răscumpărător Iisus Hristos. Veniţi să ne apropiem cutremuraţi! Să îngenunchem ca păstorii şi ca magii minunaţi, căci toată măreţia acestei minuni nu poate fi văzută altfel decât din genunchi. Toată frumuseţea ei nu poate fi privită altfel decât printre lacrimi. Toată slava şi răscumpărarea aduse de ea nu pot fi privite altfel decât printr-o naştere din nou, printr-o transformare cerească aşa ca a lui Hristos, dar în sens invers:
El S-a născut din Dumnezeu pentru lume; noi să ne naştem din lume pentru Dumnezeu.
El a părăsit slava pentru a primi asupra Sa păcatul nostru; noi să părăsim păcatul nostru pentru a primi slava Lui.
El S-a schimbat, din Fiul lui Dumnezeu devenind Fiul Omului; noi să ne schimbăm, din fiii oamenilor de¬venind nişte fii ai lui Dumnezeu, prin lucrarea puterii Jertfei Lui şi prin minunea transformatoare pe care o dă harul Său, care se arată aducând mântuire pentru toţi oamenii, precum ne vestesc cu bucurie toţi îngerii Bet¬leemului şi toate paginile Sfântului Cuvânt al lui Dumnezeu din Scripturi.
O, veniţi să ne apropiem şi mai tare, să îngenunchem şi mai adânc, să privim şi mai profund. Iată Sfân¬ta Fecioară şi Maică încălzind şi hrănind la sânul ei pe Împăratul şi Dumnezeul ei şi-al nostru Minunat şi Sfânt. Ea a fost găsită cea mai curată dintre toate fiinţele de pe pământul acesta, spre a fi vrednică să fie folosită ca un mijloc cutremurător de sfânt la venirea la noi a singurului Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, între noi şi El. Ea, Sfânta Fecioară şi Maică, a fost găsită unicul potir curat şi vrednic prin care ni s-a putut împărtăşi nouă, întregii omeniri, Pâinea vieţii veşnice şi Sângele veşnicei răscumpărări, Hristos, fără de Care n ar fi fost cu putinţă… n-ar fi fost cu putinţă să fim salvaţi niciodată… niciodată… niciodată…
Înfricoşatul Arhanghel Gavriil, când a primit în cer porunca de a veni să-i aducă Sfintei Fecioare această dumnezeiască solie, el însuşi, plin de cutremur, când s a arătat ei, s-a aplecat, spunându-i: „Plecăciune ţie, căreia ţi s-a făcut mare har. Domnul (Dumnezeu şi Hristos) este cu tine. Binecuvântată eşti tu…” (Lc 1, 26-28).
Dar în Noaptea asta, toate par atât de naturale, atât de obişnuite, atât de fireşti! Şi numai ochii îngereşti pot să vadă că în Copilaşul acesta smerit şi curat este Dumnezeu; şi în Maica aceasta smerită şi curată este o fiinţă de o sfinţenie mai presus decât cea a îngerilor. Cu atât mai presus, cu cât ea a fost aleasă pentru o slujbă mult mai presus decât a lor. De aceea Arhanghelul i s-a aplecat cu un sfânt respect. Şi de aceea şi noi trebuie să facem la fel, binecuvântând-o şi numind-o fericită, pentru harul cel nespus de mare şi unic pe care l-a primit ea de la Dumnezeu pentru noi; şi pentru mijlocul cel fericit care a fost ea pentru lucrarea Duhului Sfânt şi întruparea Mântuitorului Hristos. Pentru că ea a fost unica fiinţă pământească în care s-a arătat în chip unic lucrarea Sfintei Treimi: şi lucrarea Tatălui, şi lucrarea Fiului, şi lucrarea Sfântului Duh. [Privite] dintr-o lumină unică, mintea noastră se limpezeşte până la a înţelege şi a cuprinde în mărginirea noastră toată taina nemărginită a acestei dumnezeieşti lucrări.
Veniţi să primim în sufletele noastre acest nepreţuit dar al lui Dumnezeu care ne este trimis nouă: pe Fiul Său cel Sfânt, Mântuitorul şi Domnul nostru!
Păstorii cei simpli şi de jos şi magii cei bogaţi, învăţaţi şi de sus au înfăţişat cele două margini, cele două extreme între care se cuprinde toată omenirea.
Haidem şi noi, de la cei mai de jos şi până la cei mai de sus, să ne-aruncăm cu feţele la pământ înaintea minunii întrupării dumnezeieşti. Şi aducându-I lui Ii¬sus, Dom¬nul şi Mântuitorul nostru, inima noastră ca darul cel mai bun, ca singurul dar care este cu adevărat de la noi şi singurul cu adevărat cerut de Hristos de la noi, să primim fiecare dintre noi în parte şi cu toţii la un loc negrăitul şi veşnicul dar al dragostei lui Dumnezeu, Care ne aduce viaţa şi slava veşnică prin Iisus, Domnul nostru.
O, ce cutremurător este acest moment! Şi ce unic poate fi el pentru fiecare dintre noi – şi pentru tine! Şi pentru tine, fratele meu! Şi pentru tine, sora mea care citeşti acest cuvânt acum şi această veste minunată. Gândind adânc asupra tuturor acestor adevăruri, tu poţi primi în clipa aceasta, o dată cu primirea lui Hristos, să se nască şi în inima ta o viaţă nouă. Poţi primi renaşterea ta şi, prin ea, mântuirea adusă de Mântuitorul şi slava adusă de Dumnezeul Care vine pentru noi. Ce mare Jertfă şi ce negrăit preţ [plătit] de Dumnezeu pentru tine! Ce har mare [au] cei care-L primesc pe Hristos şi care se predau acuma Lui ca nişte robi unui veşnic Stăpân; ca nişte fii unui veşnic Părinte; ca o mireasă unui veşnic Mire; ca nişte moştenitori ai unui veşnic Paradis!
Dar şi cu ce pedeapsă veşnică se învinovăţesc acei care nici în faţa Ieslei Minunate, nici în această zi unică, nici în faţa acestui cutremurător dar al lui Dumnezeu nu vor să primească în inimile lor pe Hristos. Nu vor să primească nici în acest prilej darul mântuitor care li se îmbie, ci dispreţuiesc şi leapădă acest preţ sfânt, acest preţ cutremurător de mare, nesocotind Jertfa răscumpărătoare şi batjocorind Sângele prin care au fost ei răscumpăraţi. Mulţi nesocotiţi şi uşuratici dintre oamenii din lume au spus – şi mai spun încă, poate – că nu poate fi o pedeapsă veşnică în iad, o gheenă, un foc veşnic. Fiindcă nici un păcat pe care l-ar putea face un om nu-i atât de mare, încât să merite o astfel de pedeapsă veşnică. Dar aceşti nesocotiţi vorbesc nebuneşte, fiindcă nu-şi dau seama că păcatul lepădării lui Hristos, păcatul lepădării darului celui veşnic, negrăit de mare şi de scump, care L-a costat atât de mult pe Dumnezeu, păcatul lepădării lui Hristos, păcatul batjocoririi darului celui veşnic şi negrăit de mare şi de scump, adică lepădarea acestui har, păcatul acesta pe care-l fac ei, aceşti oameni netrebnici, este un atât de uriaş păcat, încât nici o pedeapsă, cât de grea şi de nesfârşită ar fi ea, nu-i îndeajuns de mare pentru a ispăşi această batjocorire a lui Dumnezeu; aceas¬tă călcare în picioare al Sângelui lui Hristos; această dispreţuire a dragostei cereşti şi a lucrării Duhului Sfânt.
De la Ieslea Minunată se desfac numai două drumuri. Din faţa lui Hristos se pleacă numai în unul dintre cele două feluri: ori spre viaţa veşnică, ori spre osânda veşnică. Ori ca păstorii şi magii, care, primindu-L pe Mântuitorul şi închinându-I-se Lui, adică predându-I-se, au devenit nişte eliberaţi ai lui Hristos şi nişte mântuiţi ai Lui spre viaţa veşnică, ori ca Irod, care, împotri¬vin¬du-se lui Dumnezeu, a devenit un rob al diavolului, o unealtă a lui, un ucigaş ca el, un condamnat la osânda şi la pierzarea veşnică aşa ca satana.
Dragă suflete care citeşti aceste adevăruri şi care stai acum aici şi tu, în faţa Ieslei Minunate, între fiinţele şi lucrurile minunate care L-au primit şi slăvit pe Hristos cu bucurie! Ia bine seama şi tu, căci şi pentru tine prilejul acestei Naşteri Minunate poate fi unicul şi ultimul în care mai poţi primi, adus ca pentru tine, acest negrăit şi strălucit dar al mântuirii, Iisus Hristos. Primeşte-L şi tu acum în inima ta pe Domnul Iisus, ca să fie El şi pentru tine Marele tău Dumnezeu şi Mântuitor, începând de azi şi pe vecii vecilor. Dacă vei face astfel, El, Pruncul Sfânt din Ieslea Betleemului, Iisus Hristos, Care este Dumnezeul veşnic, te va preface, prin naşterea din nou, şi pe tine un prunc sfânt, nou-născut din Dumnezeu şi pentru Dumnezeu, la o viaţă şi o strălucire veşnică.
Dar dacă-L vei respinge, rămânând şi pe mai departe în nepăsarea necredinţei tale, slujitor al păcatului şi trăitor pentru jumătatea inferioară a fiinţei tale trupeşti, pentru stomac şi pentru putrejunea lui, tu vei continua să dispreţuieşti darul cel mare al harului ceresc, vei continua să fii robul poftelor păcătoase şi vei continua să alergi nebuneşte spre locul întunericului şi al chinului tău veşnic. În acel întuneric şi chin în care sigur vei ajunge pe totdeauna, împreună cu diavolul, de care au ascultat toţi cei care L-au lepădat şi care L-au răstignit pe Hristos ieri, azi şi până la sfârşit.
Dar ne rugăm lui Dumnezeu ca nici unul dintre noi să nu facă, să nu poată face astfel. Să nu se poată lepăda de Hristos şi să nu plece din faţa Lui nemântuit. Căci toţi avem un suflet şi-o veşnicie. Şi nimeni altcineva şi nimic altceva nu ne poate mântui veşnicia şi sufletul nostru şi al nimănui, decât Hristos Mântuitorul. Şi poate că niciodată ocazia acestei mântuiri nu va mai veni pentru noi ca acum. Ca acum, în clipa asta, când stăm aci, lână Ieslea Minunată adunaţi.
Alege-ţi deci şi tu, suflete iubit, calea şi locul de acum spre veşnicie. Vino şi tu cu noi pe urmele Domnului Iisus spre viaţa şi slava cea veşnică. Vino şi primeşte-L şi tu ca noi pe Iisus, Domnul şi Mântuitorul tău! Vino, închină-te şi tu şi predă-te Lui ca un răscumpărat şi ca un rob ascultător până la moarte al Cuvântului şi voii Sale! Vino şi vei vedea ce minunat este să te-nchini şi tu şi să-I slujeşti lui Iisus cu îngerii şi cu oamenii bineplăcuţi Lui! Vino, căci din viaţa aceasta fericită cu Iisus vei trece pe neaşteptate în veşnicia fericită cu El, acolo în ceruri. Şi abia atunci îţi vei da seama ce mare har a fost darul Jertfei şi dragostei lui Dumnezeu întrupate pentru noi în Iisus Hristos, Fiul lui Sfânt şi Mântuitorul nostru cel preadulce şi bun; şi ce mare har a fost că tu L-ai primit şi că tu te-ai născut din nou acum, ascultând.
Vino! Şi după ce ai aflat această strălucită mântuire a lui Hristos, şi după ce ai primit acest veşnic dar mântuitor, cheamă, cheamă mereu, cheamă neîncetat şi mai ajută-i şi pe alţii să iasă din întuneric la lumina Lui cea minunată şi să scape de sub puterea diavolului la Dumnezeu. Atunci Naşterea lui Hristos îţi va fi cu adevărat şi ţie de folos, ţie şi altora! Atunci Iisus, Mântuitorul lumii, va deveni şi Mântuitorul tău, iar cerul te va înfia şi te va primi şi pe tine în curând în slava lui cea veşnică.
Preadulcele nostru Mântuitor şi Dumnezeu, slavă veşnică Ţie!
Cutremuraţi şi fericiţi, îngenunchem în faţa Ieslei Tale Minunate şi ne închinăm Ţie, şi-Ţi aducem Ţie darul cel mai de preţ pe care-l avem: inimile noastre, care sunt întinate de păcat, dar pe care Tu doreşti să le curăţeşti, în care Tu doreşti să Te naşti, spre a le sfinţi şi spre a le înălţa, şi spre a le acoperi cu toată nevinovăţia şi slava Ta, în locul vinovăţiei şi al păcatului prin care am trăit până astăzi. Primeşte-ne şi ne sfinţeşte prin revenirea Ta, Iisuse, la noi şi în noi. Primeşte-ne şi ne fă nişte robi şi slujitori smeriţi şi ascultători de Cuvântul Tău şi de voia Ta. Primeşte-ne şi ne ajută ca, până la sfârşitul vieţii noastre, să fim nişte ucenici harnici, nişte ostaşi viteji şi nişte mărturisitori statornici cu fapta şi cu cuvântul nostru despre mântuirea Ta cea minunată pe care ne-ai adus-o şi nouă, Doamne, Tu tuturor, prin dragostea Ta cea nespus de mare şi prin bunătatea iubirii şi Jertfei Tale.
Iar la capătul zilelor noastre, după ce vom fi isprăvit tot binele ce ni l-ai rânduit Tu să-l facem în slujba Ta, în Numele Tău, prin puterea Ta, pe acest pământ, fă atunci să venim la Tine şi noi dintr-o dată, deodată şi frumos, spre a ne bucura de Faţa Ta şi de locul Tău în Împărăţia Ta pe care ai spus Tu că ni-l pregăteşti. Pe care ni l-ai făgăduit Tu tuturor acelora ce Te-am primit, Te-am iubit şi Te-am slujit pe Tine.
Căci a Ta este Împărăţia şi puterea, şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, Dumnezeul nostru, acum şi-n vecii vecilor. Amin.
Lângă Ieslea Minunată ne-adunăm
când colindul Sfintei Naşteri colindăm.
Doarme Fiul lângă-al Mamei sân duios,
soare dulce pare Faţa lui Hristos.
Doamne, Doamne, şi noi Ţie ne-nchinăm
când colindul Sfintei Naşteri colindăm!
Cântă îngerii Osanei imnul sfânt:
Slavă Ţie-n Cer şi pace pe pământ.
Cântă şi păstorii cântec fericit:
Slavă Ţie, Sfânt Mesia Mult Dorit!
Cântă magii, aducându-I darul lor:
Slavă Ţie, Împăratul tuturor.
Cântă Steaua cu lumină peste Cer:
Slavă Ţie, Soare Veşnic – lerui ler!
Cântă Cerul şi pământul, Sus şi jos:
Slavă, cinste şi-nchinare lui Hristos;
– numai Maica simte semnul profeţit,
umbra Crucii peste Fiul adormit.