Traian Dorz, din HRISTOS – PUTEREA APOSTOLIEI

… Suferinţa este mijlocul prin care Dumnezeul Cel Sfânt trebuie să-i treacă pe acei pe care vrea să-i primească lângă El, în cerul Său. Şi pe care nu-i poate primi aşa cum sunt, fără a-i curăţa mai întâi.
De aceea vine şi trebuie neapărat să vină suferinţa în viaţa oricărui credincios adevărat.
De aceea un suflet, pe care Dumnezeu vrea cu adevărat să-l aibă lângă El în cer, trebuie mai întâi să fie trecut prin baia curăţitoare a suferinţei, prin cuptorul durerii, prin focul încercării, pentru ca, acolo, în foc, să-i rămână ceea ce mai avea zgură; în baia aceasta, să-i rămână ceea ce mai avea întinăciune din lume; în flăcări, să-i ardă ceea ce mai avea gunoi, din ceea ce mai atinsese şi el, sau îl mai atinsese şi pe el, întinându-l…

E cunoscută întrebarea lui Moise, pe munte, când a stat cele patruzeci de zile cu Dumnezeu. Şi când, printre altele, el L-a întrebat odată pe Domnul:
– Doamne, dar pentru ce oamenii cei credincioşi au, cu toţii, de trecut prin suferinţe în viaţa lor de pe pământ, pe când celor necredincioşi le merge totdeauna bine şi n-au de pătimit nimic, după cum spune şi proorocul: Acum fericim pe cei trufaşi… celor răi le merge bine… ei ispitesc pe Dumnezeu – şi scapă (Maleahi 3, 15)?
– Moise, Moise – i-a răspuns Domnul Dumnezeu – tu să nu judeci niciodată lucrările Domnului Dumnezeul tău! Că tot ce face El este făcut cu înţelepciune şi cu dreptate şi nimic din ce face El nu face rău.

Iată de ce este aşa: pe cei răi, pentru puţinele lor fapte bune, Dumnezeu îi răsplăteşte în viaţa şi în lumea asta, dându-le de toate, ca să nu ducă lipsă de nimic. Iar pentru multele lor fapte rele îi va pedepsi în veşnicie, în viaţa şi în lumea cealaltă.
Pe cei buni, pentru puţinele lor fapte rele, îi pedepseşte aici, în viaţa şi în lumea asta, trecându-i prin lipsuri, prin necazuri şi prin dureri, ca să-i cureţe. Iar pentru multele lor fapte bune îi va răsplăti în viaţa şi în lumea cealaltă cu toate binecuvântările Sale.
Tu fă binele în temere de Dumnezeu şi în supunere faţă de voia Lui sfântă. Şi nu mai judeca nici nu cârti niciodată împotriva voii lui Dumnezeu, căci tot ce face El face bine şi cu înţelepciune, fiind numai drept şi iubitor faţă de ai Săi, în tot ce face…