Traian Dorz, Hristos – Răscumpărătorul nostru (IoanCapitolul 18, vers. 11)
Iisus a zis lui Petru: „Bagă-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?“

Ghetsimani_Paharul-suferinteiÎntr-una din profeţiile vestite cu multe sute de ani înainte despre Domnul Hristos, proorocul Domnului spusese: „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: «Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii»“ (Isaia 9, 6).
Duhul lui Hristos era atunci în profetul sfânt, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate (I Petru 1, 11).
Duhul lui Hristos era Acela Care îl inspirase pe profet să spună: El suferinţele noastre le va purta şi durerile noastre le va lua asupra Lui…
Va fi străpuns pentru păcatele noastre, chinuit pentru fărădelegile noastre.
Pedeapsa care ne dă nouă pacea a căzut asupra Lui şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi… (Isaia 53, 4-5).
Pentru aceasta ni Se născuse acest Copil Minunat…

Ca Fiu al Omului, Domnul Iisus a trebuit să Se nască în chip omenesc.
Să aibă o mamă şi un trup asemenea ca şi orice om, să crească apoi cu greu, ani după ani, în condiţii grele şi primejdioase, dezvoltându-Se în toate însuşirile trupului Său sfânt, într-o casă omenească, între greutăţi omeneşti, supus unor legi omeneşti.
Toate cele din afară nu erau deosebite de ale celorlalţi oameni care Îl înconjurau. Ci numai felul Lui lăuntric, străbătut de toată minunata curăţie şi sfinţenie prin care dumnezeirea Lui lăuntrică le desăvârşea pe toate, acesta nu era ca al celorlalţi.
El era Cel Minunat, de aceea trebuia să aibă o Maică Minunată, o Maică Sfântă cum nu mai fusese alta.
Trebuia să aibă o naştere minunată, cum nu mai fusese alta, o copilărie minunată, o vorbire minunată, o umblare minunată, o viaţă minunată, o moarte minunată, o înviere minunată, o biruinţă, o înălţare, o slavă şi o împărăţie, toate minunate. Cum nimeni altcineva n-a mai avut şi nu va mai avea.

Solia Lui era paharul Lui.
Hristos l-a acceptat de pe când nici nu se turnase în el nici o picătură de suferinţă.
Viaţa Lui omenească era strâmtul pahar în care Şi
a turnat, strop cu strop, fiinţa Sa cerească, până la umplere.
Suferinţele Sale erau paharul amar pentru El, dar dulce pentru noi, pe care i-L pregătise Înţelepciunea dragostei mântuitoare a Tatălui.
Acum acest pahar Îi stătea în faţă, întins nu de mâinile oamenilor, ci de mâna Tatălui.
Tatăl Mi l-a dat să-l beau, a zis El.
Ochii lui Hristos nu s-au uitat nici o clipă la prezent. El privea viitorul.
Mântuitorul nu a primit nimic de la oameni. A primit totul de la Tatăl. El nu S-a simţit niciodată în mâinile vrăjmaşilor Săi, ci în mâinile Tatălui Său.
De aceea pacea Lui a fost deplină şi netulburată.
Cuvântul Său a fost liniştit şi luminos.
Iar răbdarea Lui, senină, tăcută şi iertătoare.
Nedespărţita Lui ascultare de Tatăl L-a păstrat în părtăşia strălucită cu Dumnezeu.
Într-o astfel de stare, eşti totdeauna deasupra oricăror puteri lumeşti, cum a fost El.

O, frate ucenic al lui Hristos şi fiu al lui Dumnezeu,
dacă într-adevăr eşti şi tu născut de sus,
dacă sămânţa lui Dumnezeu este în tine,
şi dacă şi tu eşti un ales al lui Iisus pentru slujba Evan¬gheliei Sale
– atunci nu uita niciodată marea ta datorie şi marele tău har: să fii găsit totdeauna în Hristos. Să fii găsit făcând întocmai cum a făcut El în orice împrejurare a vieţii Sale.
Şi tu trebuie să fii un fiu minunat al Celui care le-a făcut pe toate minunate (Luca 13, 17).
Tu ai avut o naştere minunată din Cuvântul şi Duhul Sfânt (Ioan 3, 3).
Tu ai o familie minunată – adunarea lui Dumnezeu (Efes. 3, 15).
Tu ai o chemare minunată – de a fi împreună-lucrător cu El (I Cor. 3, 9).
Ai o cetăţenie minunată (Gal. 4, 26).
Ai un viitor minunat (II Cor. 3, 18).
Atunci de ce nu priveşti neclintit la acestea (Evrei 12, 22-23)?
De ce nu primeşti şi tu cu răbdare paharul tău din mâinile Tatălui?
De ce nu suferi şi tu mai bine paguba acum, când câştigul tău veşnic este atât de mare?
De ce nu priveşti şi nu primeşti ca venind de la Tatăl suferinţele tale? Atunci n-ai protesta împotriva celor prin care îţi vin aceste suferinţe. Pentru că ai şti că nu de la oameni vin ele, ci de la Tatăl, prin planul Său, prin lucrarea tainică a dragostei Sale. Atunci nu te-ai mai apăra, nici n ai mai protesta, nici n-ai ridica vocea şi glasul împotriva nimănui, învinuind pe unii sau pe alţii de suferinţele care vin pentru tine sau pentru ai tăi. Ci le-ai primi ca venind de la Tatăl. Şi altfel le-ai vedea atunci, alt rost le-ai înţelege şi alt rod ar aduce atât în viaţa ta, cât şi în viaţa altora.
Pe când, dacă protestezi lovind, apărându-te, ce rost şi ce rod mai au suferinţele tale în faţa tuturor celor ce le văd şi, mai ales, ce rost şi ce rod văd în ele cei prin care ţi le trimite Dumnezeu şi care nu ştiu acest lucru? Tu ştii. Dacă priveşti la Domnul Iisus, vei înţelege. Şi dacă nu înţelegi, înseamnă că nu priveşti la Domnul. Şi atunci în zadar înveţi pe alţii şi vorbeşti din Cuvântul Sfânt.
De ce nu primeşti şi tu cu răbdare paharul tău? De ce nu suferi şi tu mai bine paguba, decât câştigul?
Bagă-ţi sabia cuvântului în teaca răbdării.
Ia totul numai din mâna Tatălui. Şi ia totul ca de la El. Atunci, din mâna cea bună a Tatălui, vei primi şi tonul cu care să vorbeşti. Şi vei primi totul din partea celor care te prigonesc sau te nedreptăţesc acum pentru o vreme. Atunci totul se va încheia minunat, dar numai atunci. Altfel nu!

Mărire îndelung-răbdării Tale, Doamne Iisuse, mărire Ţie!
Mulţumim cu smerenie pentru că ai primit să bei paharul cel amar al patimilor şi al suferinţei pentru mântuirea noastră.
Ce dulce este acum pentru noi această mântuire minunată, pe care ne-ai câştigat-o Tu la un preţ atât de amar atunci!
Te rugăm, Doamne Iisuse, fă-ne şi pe noi în stare ca totdeauna să primim tot ce va veni ca venind numai de la Tatăl, spre a avea totdeauna şi răbdarea netulburată, şi câştigul binecuvântat.
Să nu ne răzbunăm pe cei de la care primim încercarea, ci, slăvind pe Dumnezeu, să ne rugăm pentru ei, după cum ne-ai învăţat Tu.
Pentru că, fiind toate de la Tatăl, ele sunt numai bine sau numai spre bine pentru noi şi pentru toţi ai Tăi.
Amin.