Re-David1. Pe malurile râurilor triste,
pe malul apelor din Babilon,
acolo am şezut şi-am plâns cu jale
când ne-am adus aminte de Sion.

2. În sălciile din ţinutu-acela
noi ale noastre harfe-am atârnat,
3. C-atunci, râzând, biruitorii noştri
să le cântăm cântări au aşteptat.

Asupritorii vrut-au bucurie,
vrăjmaşii noştri veselii au vrut,
cântările Sionului cerură,
să le cântăm din ele ne-au cerut.

4. Cum, Doamne, să putem cânta noi, oare,
cântările Sionului iubit,
a Domnului cântări neprihănite
pe un pământ străin şi nedorit?

5. De te-oi uita, Ierusalim, să-şi uite
a ei destoinicie dreapta mea,
6. De cerul gurii limba-mi se lipească,
de nu-mi va fi la tine inima!

De nu-mi voi aminti mereu de tine,
de nu-mi voi face din Ierusalim
a bucuriei culme minunată
şi-a dorului puternic şi sublim!

7. Adu-Ţi aminte, Doamne,-adu-Ţi aminte
de ai Edomului stricaţi copii
ce,-n ziua când gemea Ierusalimul,
strigau toţi: Radeţi-l din temelii!

8. Ah, fiica Babilonului sortită
la pustiiri cum nu s-au mai văzut,
ferice de acel ce-ţi va întoarce
la fel tot răul ce ni l-ai făcut!

9. Ferice de acel ce, cu putere,
va apuca pe toţi copiii tăi
şi-i va zdrobi de Stânca Mântuirii
pe fiii Babilonului cei răi!

Traian Dorz, Cântările Psalmilor