Cu dor adânc ne amintim de Fratele Traian Dorz,
la ceas comemorativ: 25 de ani de la trecerea sa la Domnul.

Doamne, dă-i răsplată sus
celui care ne-a condus
mâna când ne tremura,
pasul care nu-ndrăznea,
inima arzând durut,
plânsul zbuciumând tăcut,
şi condeiul prea sfios
vrând să-L nalţe pe Hristos,
şi arcuşul ce-a cântat
tot de dor înfiorat.

Doamne, răsplăteşte-n cer
celui ce ne-a fost străjer
luptele când se-nteţeau,
flamuri când se sfărâmau,
rugul când ardea robind
cu cătuşe-nlănţuind
dorul cel nemărginit,
zorii fără răsărit…
Doamne, dă-i răsplată-n cer
fratelui rămas străjer!

Doamne, fratelui Traian
dă-i răsplată-n cer noian…
Ochii i-au secat în plâns,
inima în jar s-a stâns,
strunele de dor s-au frânt,
singurel pe-acest pământ,
numa-n cer nădejdea lui,
că pe lume sprijin nu-i,
numa-n Tine crezământ
singurel spre cerul sfânt…

Domne, naintaş străjer
rugător în prag de cer
aşteptând pe cei rămaşi
să ajungă-n cer ostaşi.
Doamne, într-un ultim ceas,
ultimului dor rămas,
dă-mplinire mai curând
şi, în ceruri, rând pe rând,
lângă naintaşi iubiţi
du-ne, Doamne, mântuiţi!

Vlad Gheorghiu