Şi iar Te naşti din nou, Iisuse,
şi iarăşi vii, ca alte dăţi,
în lumea urii neapuse,
cărarea păcii s-o arăţi.

Spre-a’ Tale zări de pace pline,
pe-ai urii fii îi vei chema,
dar, vai, îndemnul spre mai bine
aşa de greu îl vor urma…

Din Slava dragostei nespuse,
cobori în lumea Ta să-i iei,
cu drag îi chemi spre ea, Iisuse,
dar ei se sfâşie-ntre ei.

O Doamne, lumea-i astăzi plină
de patimi şi de farisei
şi totuşi mila Ta divină
mai vine şi mai stă-ntre ei.

Mai vii, chiar dacă Sfântu-Ţi Nume
din nou un an Îl vor huli…
…Ce dragoste Te-aduce-n lume,
cu ce putere-o poţi iubi!

Cobori la ei şi-i chemi la Tine,
cu milă-i chemi, de ei Ţi-e dor,
…o, dac-ar şti ei Cine vine
şi Cine-aşteaptă-n uşa lor!…

Dar vii,
căci dintre ei, Iisuse,
câţiva primi-vor scumpu-Ţi har
în taina inimii supuse…
Şi pentru ei cu drag vii iar.

Traian DORZ