Unde-i dezmierdarea lumii,
unde-i nălucirea sa,
unde-i aurul şi-argintul,
unde-i tot ce-a fost în ea?
– Toate sunt ţărână, toate
umbră şi cenuşă sunt,
iată, câte duce omul
când se duce spre mormânt!
Numai harul, numai harul lui Iisus
însoţeşte, însoţeşte până Sus,
numai cel ce I-a slujit
e bogat şi fericit.
Iată, cum a zis prorocul:
ţărnă şi cenuşă sunt!
Luaţi seama ce s-alege
de toţi oamenii-n mormânt!…
Care este împăratul
sau oşteanul cel mai mic,
sau bogatul, sau săracul?
– toţi ajung la fel: nimic!
Plânge şi te tânguieşte
pentru-al tău păcat acum
şi cu Dumnezeu te-mpacă
până eşti cu El pe drum,
că dac-ai ajuns la moarte
ne-mpăcat cu Dumnezeu
nu-ţi rămâne decât chinul
cel mai lung şi cel mai greu!
(Traian DORZ)