Traian Dorz, Hristos – Puterea Apostoliei
Meditaţii la Apostolul din duminica a VI-a din Postul Mare (a Floriilor)
Blândeţea e primul semn al celor care au ales calea lui Dumnezeu şi au căpătat moştenirea Lui, după cum este scris: Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul (desigur, pământul cel nou, căci pe acesta vechi îl moştenesc acum cei violenţi).
Blândeţea este semnul celei mai mari bucurii în Hristos, fiindcă ea este însuşirea cea mai frumoasă pe care Însuşi Domnul Iisus ne-a poruncit s-o avem, învăţând-o de la El, când a zis: Învăţaţi de la Mine, căci eu sunt blând şi smerit cu inima (Mt 11, 29).
În acest loc al Cuvântului Sfânt, blândeţea şi smerenia ni-s înfăţişate ca primele două spiţe, frumoase şi tari, din roata mântuirii noastre. Ele sunt cele dintâi, dar nu sunt numai ele. Ci la numărul lor se mai adaugă şi celelalte sfinte şi frumoase virtuţi, surorile lor, care toate ies din Butucul cel Tare al Vieţii noastre, care este Hristos.
Şi, după cum sunt mai multe spiţe, dar numai un singur butuc, tot aşa sunt mai multe virtuţi care ţin viaţa unui credincios, dar este numai Unul Singur în Care se ţin toate acestea, şi Acela este Hristos, Viaţa noastră, după cum este scris: În El era viaţa (In 1, 4). Şi în altă parte: Eu sunt Învierea şi Viaţa (In 11, 25).
Şi, după cum sunt mai multe mlădiţe, dar este numai o singură viţă din care ies toate şi prin care îşi primesc toate rodul lor, tot aşa sunt mai multe daruri, dar este Unul, Singurul şi Acelaşi, Duhul Sfânt din Care ies şi din Care rodesc toate aceste daruri, aşa cum este de asemenea scris: Sunt felurite daruri, dar este Acelaşi Duh (I Cor 12, 4).
Acum, desigur, după cum pe aceeaşi viţă mlădiţele nu toate sunt la fel, şi după cum pe acelaşi pom nu toate crengile roditoare sunt de aceeaşi mărime şi după cum pe aceeaşi mlădiţă sau aceeaşi creangă nu toate roadele sunt de aceeaşi mărime ori de aceeaşi frumuseţe, tot aşa şi în viaţa unui credincios nu toate virtuţile credinţei sunt de aceeaşi mărime şi frumuseţe. Totuşi blândeţea şi smerenia rămân aroma şi gustul, cele mai frumoase şi plăcute care trebuie să le dea dulceaţa şi bucuria tuturor celorlalte.
Pe faţada unei clădiri frumoase sunt unele părţi care sunt podoabele ei. Aceste părţi nu se înfrumuseţează numai pe ele însele, ci toată clădirea. Pe un corp pot fi unele dintre veşminte mai frumoase ca altele. Dar cele frumoase nu se împodobesc numai pe ele, ci întreg corpul. Din pricina unui mădular frumos, capătă frumuseţe şi celelalte mai puţin frumoase, ori chiar lipsite de frumuseţe.
Din pricina unei vorbiri şi a unei feţe blânde la un credincios, capătă o preţuire deosebită şi toate celelalte însuşiri ale lui. Şi, tot aşa, din pricina unui frate blând ori a unei surori smerite, capătă un nume bun şi o înfăţişare plăcută întreagă familia ori adunarea care are astfel de suflete.
Cuvântul Domnului ne porunceşte aici că singura însuşire pe care trebuie s-o arătăm totdeauna şi pe care trebuie să ne-o cunoască toţi oamenii este şi trebuie să fie blândeţea noastră… Înţelepciunea poate nu ne-o văd toţi, nici dărnicia, poate, nici credinţa, nici dragostea, nici nădejdea, dar blândeţea, dacă o avem în adevăr, nu poate să nu fie cunoscută. Căci ea, fără să spună nimănui nimic despre ea, totuşi se face văzută de toţi.
Dar adevărata blândeţe nu se arată numai la biserică, ori în sărbători, sau la mese… Ci ea se arată la fel, peste tot. La muncă, la înghesuială, la lipsă, la osteneli, la renunţări. La suferinţă, la nedreptate, la pagubă…
Robul Domnului trebuie să fie blând cu toţi (II Tim 2, 25-26). Este o poruncă şi o datorie care ne priveşte pe fiecare dintre noi.
Fiecare virtute din noi trebuie să aibă în ea înţelepciune, fiindcă fără înţelepciune nici dragostea, nici mila, nici răbdarea, nici bunătatea nu pot face binele bine, ci numai rău.
Dar Înţelepciunii i se cere neapărat să aibă în ea blândeţea, căci este scris: Cine dintre voi este înţelept… să-şi arate prin purtarea lui bună faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii (Iac 3, 13).
Doamne Iisuse, dă înţelepciunii noastre blândeţea Ta adevărată şi permanentă!