Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 10 septembrie:

„Omul! Zilele lui sunt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe câmp“ (Psalmi 103, 15).

bibliaO, dacă ar vedea omul trăind ceea ce vede murind!
Dacă ar căpăta înainte cunoaşterea pe care o capătă în urmă!
Şi dacă ar avea în moarte prilejurile pe care le-a avut în viaţă!
Ce căi curate ar croi oamenii cu picioarele lor
şi ce urme luminoase ar lăsa ei pe pământ!
Ce înţelepciune ar străluci din toate cuvintele oamenilor şi ce lucrări ar izvorî din sfinţenia seriozităţii lor!
Ce binefaceri ar face omenirea
şi ce rai ar fi întreg pământul!…
Dar omul uită cât de trecător este…
şi nu vrea să se gândească la grabnica lui ofilire,
nici nu vrea să preţuiască viaţa adevărată şi veşnică spre care Dumnezeu caută să-i îndrepte privirile prin toată trecerea şi veştejirea celor din jurul său!

O om, o frate om, priveşte la floarea de pe câmp,
înconjurată de nenumărate semene ale ei, dar singură în rostul său!
Orice rază mai fierbinte o poate ofili şi orice fir de grindină poate s-o zdrobească
şi chiar cu mult mai înainte de veştejirea ei.
Orice picior o poate călca şi orice vietate o poate rupe.
Nu numai că toată viaţa ei de floare de pe câmp, câtă este, e aşa de scurtă,
dar chiar şi această viaţă atât de scurtă nu este sigură nici pentru o zi, fiindcă în fiecare clipă o primejdie neprevăzută o poate nimici…

O frate om, iată, soarta ta, pe câmpul acestei lumi, este tot aşa ca a unei flori!
Şi tu eşti bântuit de atâtea primejdii neprevăzute, care nimicesc în fiecare clipă mii de semeni ai tăi, ca pe nişte biete şi fragede flori trecătoare,
atât de trecătoare şi de fragede de pe câmp!
Iată şi soarta ta: tremurând de orice adiere a vânturilor şi în primejdie la orice asprime sau arşiţă, poţi fi şi tu luat din lumea aceasta, oricine ai fi tu!
Nu te încrede şi nu te îngâmfa în scurtele clipe ale cerului tău senin!
Nu-ţi închipui, când în jurul tău e totul cântec şi veselie, că eşti veşnic aici, în locul acesta,
căci primăvara ta trece aşa de repede şi tot aşa şi tinereţea ta!
Frumuseţea şi fericirea omenească ţin atât de puţin pe lume. Şi aşa de curând se apropie vântul rece şi aspru al morţii
şi se apropie coasa care va trece peste tine, neprevăzut de grabnic şi de necruţător!…
Curând nu te va mai cunoaşte scaunul pe care stai şi nici locul pe care îl cuprinzi tu azi (Iov 7, 10),
iar peste mormântul tău copiii se vor juca şi trecătorii vor privi nepăsători,
fără să-ţi ştie nici numele, nici înfăţişarea…
Iar tu, în Ţara Uitării Eterne, vei petrece numai cu faptele tale, singurele pe care le-ai putut duce din câmpul în care ai înflorit o clipă, doar o clipă. Între două Veşnicii, numai o clipă!

Frate om, fii înţelept!
În orice stare ar fi acum clipa vieţii tale, fii înţelept!
Dacă eşti încă numai mugur, numai copil, atunci învaţă de pe acum să-ţi trăieşti folositor viaţa, ca să aduni un rod bun.
Dacă ai ajuns la floare, tinereţea ta închină-o lui Hristos, cu toată mireasma curăţiei, a iubirii, cântării şi puterii care se dezvoltă în inima ta.
Dacă eşti în plinătatea puterii tale, adună-ţi tot ce ai bun în tine, spre sănătoasă rodire îmbelşugată pentru Dumnezeu.
Atunci, vei putea aştepta în pace veştejirea vârstei tale, pentru că rodul tău, rotunjit şi pârguit în urma unei sănătoase vieţuiri şi a unei înţelepte pregătiri, va fi vrednic de răsplată,
iar tu te vei bucura de o veşnică preţuire la Dumnezeu şi la toţi ai Lui.
Altfel, focul meritat nu-ţi va lăsa nici rădăcini şi nici ramuri.
Nici speranţe şi nici amintiri,
niciodată şi nicăieri.

O Doamne, Dumnezeule Veşnic şi Fericit,
binecuvântat să fii Tu, că, în câmpul larg al lumii acesteia, ai avut
şi ai încă, atât de multe flori binecuvântate, care au adus şi mai aduc încă atât de multe miresme şi roade sfinte pentru Tine!
Nu lăsa, Doamne, lumea aceasta niciodată fără astfel de flori binecuvântate, căci numai acestea o mai fac vrednică de mila şi de răbdarea Ta.
Îndură-Te, Doamne, şi înmulţeşte mereu numărul şi frumuseţea acestor flori ale Tale,
pentru ca viaţa şi umblarea celorlalţi oameni pe pământ să fie mai luminată prin ei.
Fă-mă, Doamne Iisuse, şi pe mine o astfel de floare plăcută Ţie
şi învaţă-mă să-mi folosesc în chip mântuitor şi rodnic spre slava Ta scurta clipă a vieţii mele pe câmpul acestui pământ,
când este atât de aproape şi clipa plecării mele.
Amin.

Cântarea Psalmului 103
Un psalm al lui David.

1. Binecuvântă al meu suflet pe Domnul pururi pre pământ,
lăuntrul meu binecuvânte în veci Numele Lui cel Sfânt!

2. Binecuvântă al meu suflet pre Domnul, laude să-I spui
şi nu uita în veci nici una din binefacerile Lui!

3. El toată fărdelegea-ţi iartă, El bolile-ţi va vindeca,
4. El va scăpa de la pieire şi din mormânt viaţa ta.

5. Cu bunătate şi-ndurare de El tu eşti încununat,
cu bunătăţi, la bătrâneţe, de El tu fi-vei săturat.

El te va face ca pe-un vultur, înviorat şi-ntinerit,
6. Căci Domnul face judecată, dreptate celui asuprit.

7. El Şi-a-arătat căile Sale lui Moise,-aşa voit-a El,
şi-a Lui lucrări nemaivăzute, copiilor lui Israel.

8. E Domnul milostiv de-a pururi, pe veşnicie-i îndurat,
răbdarea Lui este-ndelungă şi-n bunătate e bogat.

9. El nu fără-ncetare ceartă, nici ţine-n veci a Lui mânii,
10. El nu ne face după-a noastre păcate şi ticăloşii,

11. Ci, cât de sus e cerul faţă de-acest pământ rău şi mişel,
atât e mila Lui de mare spre-aceia ce se tem de El.

12. Cât de departe-i Răsăritul de-Apus, cu neclintite legi,
aşa de mult departă Domnul, de noi, a noastre fărdelegi.

13. Precum se-ndură un părinte de-ai lui copii în orice fel,
aşa în veac Se-ndură Domnul de-aceia ce se tem de El.

14. Căci ştie El că suntem ţărnă, căci Mâna-I sfântă ne-a făcut,
şi pururea Şi-aduce-aminte că noi nu suntem decât lut.

15.O, omul, zilele lui scurte, ca floarea ierbii sunt aşa,
16. când trece-un vânt, s-a dus…
şi-o uită chiar locul care-o cuprindea.

17. Dar, pentru câţi se tem de Domnul, El este-n veci îndurător
şi bunătatea Lui rămâne cu fiii şi nepoţii lor.

18. Spre-aceia care legământul cel sfânt al Lui îl vor păzi
şi care-şi vor aduce-aminte de-a Lui porunci
spre-a le-mplini.

19. În ceruri Domnul aşezat-a puternic Tronul Lui ne-nvins
şi-a Lui domnie peste toate cu stăpânire s-a întins.

20. Să-L binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui cei sfinţiţi,
cei care-n veci sunteţi puternici
şi-a Lui porunci le împliniţi!

21. Să-L binecuvântaţi pe Domnul, voi,
toate-a Lui cereşti oştiri,
voi, robii Lui ce-I faceţi voia, păzind a Lui orânduiri!

22. Să-L binecuvântaţi pe Domnul, voi, toate lucrurile Lui,
în toate locurile unde se-ntinde slava Domnului!

Să-L binecuvântaţi pe Domnul, voi, câte Domnul v-a creat,
pe Domnul binecuvântează-L tu, suflet binecuvântat!

*
* *

Cuvinte înţelepte:

„Timpul cel trecător ni l-a dat bunul Dumnezeu ca pe o comoară preţioasă, să câştigăm cu ea veşnicia. Fiecare an din viaţa omului, fiecare lună, fiecare zi, fiecare ceas şi fiecare clipă sunt o comoară pe care trebuie să o folosim pentru a dobândi mântuirea sufletului şi viaţa cea veşnică. Însă, vai, cât de puţini ştiu preţui şi folosi această comoară! Cei mai mulţi creştini îşi aruncă nepăsători… comoara anilor şi zilelor vieţii în marea deşertăciunii acestei lumi“ (Preot Iosif Trifa).

*

Fericirea are multe trepte spre desăvârşire
fiecare până unde o cuprinde-a lui simţire.