CÂND TE-AM AFLAT PE TINE

Traian Dorz

Când Te-am aflat pe Tine, Doamne,
al primăverii vis era,
dar ca-ntr-un mijloc greu de iarnă
atât belşug de flori ningea!

Când Te-am aflat pe Tine, Doamne,
nici nu simţeam că merg pe jos,
părea că zbor prin întuneric
aşa era de luminos!

Când Te-am aflat pe Tine, Doamne,
tot sufletul mi-era vrăjit,
plângeam ca-n cea mai grea durere
atât eram de fericit.

Când Te-am aflat pe Tine, Doamne,
eram atât de vinovat,
dar ca pe cel mai fără vină
aşa cu drag m-ai sărutat.

Când Te-am aflat pe Tine, Doamne,
o zi aşa de rând era,
dar n-am de-atuncea sărbătoare
mai strălucită decât ea.

Când Te-am aflat pe Tine, Doamne,
eu am simţit că sunt bogat
– dar nici atunci, nici azi, Iisuse,
nu ştiu cât sunt cu adevărat!…