Traian Dorz, Semănați Cuvântul Sfânt (Caietul 28)
Capitolul 11.
1. Omul are multe nevoi urgente, are mai ales nevoie de trei condiţii: de pâine, de carte şi de Dumnezeu.
Pâinea îi este necesară de la naşterea lui. Cartea îi este necesară îndată după aceea. Dar Dumnezeu îi este necesar totdeauna .
2. Marea mulţime a oamenilor unui popor sunt lipsiţi în acelaşi timp de toate aceste trei urgenţe: de Pâine, de Carte şi de Dumnezeu.
3. Omenirea aceasta lipsită a avut şi mai are încă mulţi binefăcători care s-au străduit şi se străduiesc să le dea oamenilor lipsiţi pâinea trupului şi să le dea cartea minţii.
Dar oameni care să li-L dea pe Hristos sunt prea puţini.
4. Pâinea este de mare nevoie tuturor, căci fără ea mor trupeşte. Cartea este şi ea necesară sufletului, căci fără ea pier şi rătăcesc în beznă.
Dar Hristos este de cea mai urgentă nevoie tuturor, fiindcă fără El nici pâinea, nici cartea nu folosesc prea mult.
5. Hristos ne poate da şi pâinea, şi cartea, dacă Îl căutăm pe El întâi. Dar nici pâinea, nici cartea nu ni-L pot da totdeauna pe Hristos.
6. Iată, toţi cei care L-au căutat şi L-au aflat cu adevărat pe Dumnezeu nu duc lipsă nici de pâine şi nici de carte. Hristos le-a dat împreună cu El şi acestea, dar spre binecuvântare, nu spre osândă.
7. Iată însă că cei care au căutat numai pâinea ori numai cartea, şi nu pe Hristos, cu cât le-au aflat pe acestea mai mari şi mai moi, cu atâta s-au depărtat de calea mântuirii, uscându-şi cu atât mai mult sufletul, cu cât îşi îngraşă tot mai mult trupul.
8. Nici un om nu-i chiar fără nici un dar, fără nici un talent. Unii şi l-au descoperit şi îl folosesc lucrând cu el frumos spre slava lui Dumnezeu şi binele semenilor lor.
9. Alţii nu şi l-au descoperit încă. Au în mână o unealtă, dar stau fără lucru, pentru că nu ştiu că o au şi că pot lucra frumos cu ea.
10. Lucrul este mult, oameni nevoiaşi sunt mulţi şi nevoia de lucrători este mare. Nu staţi fără lucru! Uitaţi-vă la mâinile voastre ce unealtă v-a pus în ele Dumnezeu. Puteţi da oamenilor bucăţica unei pâinişoare ori lumina unei cărţi? – nu staţi fără lucru, daţi-le!
11. Dar poate pâine n-ai să dai, carte nu ştii să dai, – dar nici pe Hristos nu-L poţi da, dacă L-ai aflat şi Îl ai pe El?
12. Pâine poate n-ai totdeauna, carte la fel; dar, dacă spui că Îl cunoşti pe Dumnezeu şi L-ai primit pe Hristos – atunci din El ai de-ajuns şi nu-ţi scade, oricât dai şi ori la câţi ai împărţi. Pâinea îţi scade, de carte poate nu-i nevoie, dar Hristos nu scade şi El lipseşte tuturor.
13. Ispititorul ne va pune şi el multe piedici şi ne va strica multe planuri bune, dar datoria noastră este să nu obosim şi să nu deznădăjduim în facerea binelui pe care îl ştim şi îl putem.
14. Fiecare om are o nevoie specifică a sa şi fiecare suflet poate avea o altă fire şi o altă condiţie decât altul. Dar nevoia de Hristos o au la fel cu toţii – şi Hristos are pentru fiecare suflet exact ceea ce îi lipseşte lui, numai dacă noi ştim să le înfăţişăm ceea ce ei simt că au nevoie de la Hristos.
15. Cea dintâi şi cea mai mare nevoie de la Hristos ce o are fiecare suflet este naşterea din nou. Nici pâinea, nici cartea, nici sănătatea, nici libertatea, nici familia nu sunt atât de necesare ca naşterea din nou, adică primirea lui Hristos şi trăirea în El.
Toate celelalte zerouri capătă valoare numai atunci când acest 1 – Hristos – este pus în fruntea lor.
16. Biblia, Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu, poezia şi cântarea Domnului sunt mijloacele totdeauna la îndemâna fiecărui credincios, cu care Îl poate duce pe Hristos la oameni şi pe oameni la Hristos.
17. Un verset din Evanghelie, o cântare sau o poezie nu-i greu să ni le strângem fiecare dintre noi şi să le avem la îndemână de fiecare dată când vedem un om fără de Hristos – şi Domnul ne îndeamnă spre el.
18. Când vine la noi vecina ori vecinul şi are nevoie de o pâine, de un ban ori de vreo unealtă şi se grăbeşte să ţi le ceară şi te grăbeşti să i le dai, grăbeşte-te mai întâi să i-L dai pe Hristos, de care poate, fără să ştie, are şi mai multă nevoie.
19. Când te grăbeşti pe drum şi întâlneşti pe cineva ca să schimbi două vorbe tu cu el ori el cu tine, nu pleca tu ori nu-l lăsa pe el să plece înainte de a-i spune cald, blând, înţelept şi clar despre graba şi nevoia cea mai mare pe care o avem cu toţii după Hristos.
20. Înainte de a te grăbi la tren, grăbeşte-te la Hristos. Înainte de a te grăbi la muncă ori la odihnă, grăbeşte-te la Hristos. Înainte de orice grabă, grăbeşte-te la Hristos; şi înainte de orice trebuinţă, câştigă-L pe El.
Doamne Iisuse, grăbeşte-ne spre Tine pe toţi – şi grăbeşte şi Tu spre noi, spre fiecare. Căci oricâte nevoi am avea cu toţii, cea mai urgentă o avem de Tine, fiecare. Amin.