Traian DORZ, din HRISTOS – PÃSTORUL NOSTRU
«Cel plătit fuge, pentru că este plătit, şi nu-i pasă de oi.» (Ioan 10, 13)
Cu ce durere citesc şi scriu aceste rânduri toţi acei care au iubit cu putere Biserica Domnului şi Lucrarea Lui!
Aceia care, pentru grija sufletelor, au suferit, s-au jertfit, au vegheat, au alergat, au plâns, ani de zile, cheltuindu-şi puterea şi viaţa, sănătatea, liniştea şi liber-tatea, pentru mântuirea, unitatea, mulţumirea şi fericirea oilor Domnului!
Cu ce durere văd ei şi aud despre acei cărora nu le pasă de oi!…
Când văd că oile Domnului, aceste suflete scumpe, dar neştiutoare, încap pe mâini netrebnice, cărora nu le pasă de ele, la păstori cărora nu le pasă că oile se împrăştie, că lupii, îmbrăcaţi în piei de oi, le fură (Mat. 7, 15-20; Fapte 20, 29-31), că hoţii le dezbină şi le nefericesc.
Ce poate fi mai dureros decât să vezi cum, după ce alţii le-au adunat cu atâtea jertfe şi lacrimi, turma oilor este jefuită! Cum atâtea biserici, atât de pline şi de luminoase cândva, ajung pustii şi goale. Ce poate fi mai dureros ca aceasta?
Dar ce-i pasă celui plătit, de preţul cel scump de sânge, de sudoare şi de lacrimi cu care au fost câştigate toate acestea? El n-a dat nimic pentru ele, dar primeşte un câştig că le vinde!
El n-are nimic din inima lui pentru ele, dar are tot intere-sul să fie rătăcite. Pentru că cei care au interesul ca turma aceasta să se risipească, ştiu cum să-l plătească cu ceea ce caută el!
Celui plătit nu-i pasă de oi; el chiar deschide uşa staulului, pentru ca hoţul să poată intra cu bună primire şi chiar el acoperă ochii bietelor oi, spre a nu-l vedea şi ocoli pe lup, ca să poată fi uşor amăgite şi rupte de către cumpărătorii „păstorului“ lor.
O sărmane oi, când veţi vedea voi oare că unora dintre cei care vă păstoresc nu le pasă unde vă duceţi şi cine vă fură? Deschideţi-vă ochii şi nu-i ascultaţi: căci sunt plătiţi! Căutaţi-L pe Bunul Păstor şi rămâneţi la El, chiar dacă, trupeşte, rămâneţi tot acolo!
Dacă era o vreme când sufletele te ascultau şi te urmau cu iubire, „păstorule“, adu-ţi aminte!
Dacă s-au întors cândva mulţi oameni la Dumnezeu, prin glasul tău şi la chemarea ta, şi dacă atunci veneau mulţi, cu drag, să-ţi asculte glasul tău, întorcându-se apoi mulţumiţi şi fericiţi de la păşunea Cuvântului Sfânt cu care i-ai hrănit – asta era dovada că atunci tu vorbeai cu glasul lui Hris-tos. Că Duhul Sfânt însufleţea şi îndumnezeia vorbirea ta, dându-i pecetea autorităţii şi a puterii Lui sfinte. Fiindcă atunci starea ta era bună şi cugetul tău era curat, inima ta era trează şi purtarea ta, frumoasă, iar mintea ta era senină… De aceea ai avut rod şi ai avut binecuvântare atunci!
Dar dacă astăzi eşti ascultat cu silă, cu greutate şi cu neplăcere, oricând vorbeşti, dacă cuvântul tău este neprimit, nedorit şi neurmat, dacă prezenţa ta este apăsătoare, chinuitoare şi insu-portabilă, vai, teme-te, cercetează-te, cutremură-te, păstorule, căci tu nu mai ai Duhul lui Hristos, din pricina vreunui păcat! Că, dacă L-ai avea, oile ar asculta glasul tău.
Dar prin tine nu mai vorbeşte glasul Lui.
Nu te supăra atunci pe oi că nu mai vor să te asculte şi să te urmeze.
Nu le bârfi, pentru că nu mai pot asculta vorbele tale, nici învăţa cântările tale, nici primi cuvântul tău, nici căuta uşa ta.
Nu le prigoni, pentru că şi-au mutat iubirea de la tine şi se duc să asculte pe alţii.
Nici nu fi gelos pe acei alţii, al căror cuvânt este ascultat cu bucurie şi cu dor de către cei care te ascultau cândva pe tine astfel.
Fiindcă din pricină că nu mai aud glasul lui Iisus, al Păstorului Bun, se depărtează inimile lor de către tine.
Oile caută glasul lui Hristos, care să le mângâie, să le hrănească, să le bucure.
Şi se adună acolo unde Îl simt şi Îl aud pe El.
O Doamne Iisuse, binecuvântează pe toţi trimişii Tăi prin care am auzit şi auzim şi noi Cuvântul Tău şi recu-noaştem vocea Ta!
Binecuvântează oile Tale care ascultă pe acei care vin din partea Ta şi le aduc cu adevărat solia pe care le-ai încredinţat-o Tu.
Nu lăsa, Doamne Iisuse, ca oile să nu-i asculte şi să nu urmeze cuvântul lor, adică al Tău, ci, preţuindu-l cum l-ar preţui pe al Tău Însuşi (Gal. 4, 14), să se mântuiască, umblând în adevărata învăţătură şi în dreapta credinţă.
Ai milă, Doamne Iisuse, de toate oile Tale care au ajuns în locuri şi în vremuri în care păstorii plătiţi au pus mâna pe stăpânirea staulului Tău…
Ai milă de acei care sunt „păstoriţi“ de un plătit, căci acestuia nu-i pasă de oile Tale. Plin de vicleşug, el caută folosul lui, nu al lor şi al Tău (Filip. 2, 21), iar din turma aceasta toţi răpitorii vor tot fura, până o vor pierde. Acesta este şi scopul celui plătit şi al celor ce-l plătesc.
Ai milă de oile Tale, Iisuse Doamne, şi alungă-l pe cel plătit de vrăjmaşul ca să le risipească. Fă, Doamne, ca slujba aceluia să o ia altul, care va avea o adevărată iubire faţă de aceste oi şi faţă de acest staul (Ps. 109, 8). Amin.