CINSTIREA PĂRINTELUI IOSIF TRIFA

Fr. Ștefan Postică

„Poporul acesta Mă cinstește cu gura și buzele…” (Isaia 29,13)

Fiindcă se apropie neuitatul 12 februarie, este firesc ca atenția noastră să fie îndreptată spre persoana și lucrarea Părintelui Iosif. Când privim cât de neputincioși suntem noi, nu putem să nu ne umplem de admirație și prețuire față de uriașa și desăvârșita lucrare a omului lui Dumnezeu. De aceea este ceva normal ca, în jurul acestei date, vorbitorii, scriitorii, declamatorii, cântăreții să își manifeste aceste sentimente.
Mi-am pus însă întrebarea: în ce măsură Părintele este mulțumit de aceste manifestări? Pe când era în viață, totdeauna el a căutat să se pună în umbră, totdeauna a arătat că el nu este decât un vas „umil și slab” de care Domnul S-a folosit. Dacă frații îl așteptau pe el și veneau pentru el, nici nu se mai ducea la adunare. „Învățați-vă să vă încredeți în Domnul, nu în om”, era învățătura pe care o repeta cu consecvență. Părintele a fost omul căruia i se umplea inima de bucurie nu când era el lăudat, ci când îi vedea pe frați „crescând văzând cu ochii”; când bețivul, fumătorul, suduitorul se opreau din căile pierzării și începeau o viață nouă cu Domnul. Lucrul la care el visa era o țărănime nouă, o tinerime nouă, o Românie nouă în care frații să se unească să scoată bolovanul păcatului din ea, cum arată una din cunoscutele imagini care apar în cărțile Oastei. Chiar și pe patul morții sale, pe el îl preocupa viitorul Lucrării Domnului…
Păcatul, aceasta era marea problemă; și împotriva păcatului s-a ridicat cu toată ființa sa uriașul „pitic” de la Sibiu. Cei mai mulți dintre cei care astăzi îl laudă par să fi uitat pentru ce a luptat Părintele. Sau poate cred că lupta cu Goliat-păcatul s-a încheiat? Așa pare, dacă ar fi să ne luăm după ceea ce se spune sau, mai ales, se scrie astăzi. Pare că în România nu mai există beție, hoție, sudalmă, avort, minciună. Singura problemă care pare să mai fi rămas este „îmbisericirea” fraților…
Oare astăzi s-ar mai putea spune, cum spunea Părintele pe vremea lui: „Veniți să vedem ce mare minciună este creștinismul nostru”? Oare ce ar spune Părintele dacă ar vedea că pe afișul de prezentare al programului Întâlnirii internaționale a tinerilor ortodocși din toată lumea de la Iași, din 2017 (faimosul ITO), alături de conferențiari (printre care și părintele Constantin Necula de la Sibiu), apărea și grupul rock Holograf? Ce ar spune dacă i-ar vedea sau ar auzi despre dreptslăvitorii tineri ortodocși care, după terminarea ITO, dansau în piața din centrul orașului? Ce ar spune despre promovarea unui tineret ușuratic în fruntea mai tuturor adunărilor (zise ale) Oastei Domnului?
Dar noi avem o singură problemă: frații trebuie să își cumpere Ceasloave, Psaltiri, Octoihuri și mai ales… să facă ascultare… Gândesc pentru ei alții, care sunt pregătiți și calificați pentru asta.
Cum rămâne însă cu visul Părintelui Iosif?