Preot IOSIF TRIFA, Biblia – Cartea Vieţii

Biblia conţine cea mai uşoară mâncare,
dar şi cea mai grea

Vom spune numai atât – pe scurt – că Biblia, fiind Cartea lui Dumnezeu, trebuie citită cu credinţă, cu rugăciune şi cu ajutorul Duhului Sfânt, Care este Autorul şi Scriitorul ei.
Pe lângă acestea, după cum s-a spus mai înainte, la citirea Bibliei trebuie să ţinem seama de un lucru: Biblia este o Carte pe care o poate înţelege oricine. Ea cuprinde o hrană uşoară, pe care o pot primi şi copiii.
În acelaşi timp însă, în Biblie sunt şi mân-căruri duhovniceşti mai grele, pe care nu le pot lua decât „oamenii mari“. Astfel de mâncăruri nu sunt pentru toţi.
De câte ori vei da peste un loc greu din Biblie, să zici: Asta-i o mâncare prea grea pentru mine! Şi să treci mai departe, căci, slavă Domnului, avem aici, în Cartea aceasta, mâncare destulă.

Însă, durere! Foarte mulţi creştini, care intră în şcoala cea mare a Bibliei, tocmai în greşeala aceasta cad: se opresc tocmai în locurile cele grele, pe care le răstălmăcesc spre pierzarea lor. Băgăm de seamă că şi aceasta este o ispită a diavolului. Eu m-am gândit în mine că astfel de creştini sunt ca omul care s-a apucat să mănânce peşte. Acesta, având masa încărcată cu peşte gras şi frumos şi hrănitor, se apucă să aleagă numai pe cel cu oase. El flămânzeşte ciugulind pe oasele unui peşte, în loc să se hrănească din hrana cea bogată ce-i stă înainte.

Exact aşa sunt şi unii creştini, cititori în Biblie. Biblia stă în faţa lor cu hrană multă şi uşoară. Ei însă aleg peştele cu oasele cele mai multe. Ei se încâlcesc în aceste oase şi flămânzesc lângă ele, în loc să se hrănească cu hrana cea bogată care le stă înainte.

O seamă de creştini au o deosebită atragere pentru mâncarea cea osoasă  din Biblie. Îi vezi pe toate drumurile încâlciţi în oase şi încercând să încâlcească şi pe alţii. Uitaţi-vă, de pildă, la milenişti, în ce oase mari şi ascuţite s-au înecat! Creştinul trebuie să se ferească de asemenea greşeli.

Vom spune aici că mulţi dintre creştinii noştri, ba chiar şi unii din «Oastea Domnului» cad în aceste greşeli. Până la mine, la Sibiu, a venit un creştin să mă întrebe dacă poate folosi sângele de porc, ori ba, căci a citit el în Vechiul Testament (şi i-au spus adventiştii) că nu-i iertat să folosească sângele de animal. Sărmanul! De ani de zile stătea închircit în acest os, în loc să citească Biblia acolo unde se vorbeşte despre „Sângele Mielului“, despre Jertfa cea mare a Scumpului nostru Mântuitor!

Eu am văzut la unii creştini Biblia întreagă însemnată pe tot locul unde era mâncare grea şi osoasă. Aveau atragere şi se ocupau numai de astfel de locuri grele.
Prin urmare, dacă sunt locuri grele în Biblie, asta nu înseamnă că nu trebuie citită Biblia. Dacă s-a înecat cineva mâncând pâine, asta nu înseamnă că nu trebuie să mai mâncăm pâine.

Ţineţi minte regula: la citirea Bibliei, nu vă băgaţi în locuri greu de înţeles şi, mai ales, nu căutaţi să tâlcuiţi ce nu înţelegeţi!
Noi să citim Biblia acolo unde avem păşune şi apă pentru sufletul nostru! Şi, slavă Domnului, Biblia e plină cu astfel de locuri!