Traian Dorz, HRISTOS – PUTEREA APOSTOLIEI (Meditații la Apostolul zilei)
„Dacă se bucură alţii de acest drept asupra voastră, nu ni se cade cu atât mai mult nouă? Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci răbdăm totul, pentru ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos.Adevărata mulţumire este aceea pe care ţi-o dă renunţarea la orice mulţumire“ (I Cor. 9, 12).
Adevărata fericire o are numai acela care poate să renunţe la a sa, pentru a altora.
Căci nu ceea ce ţi-ar putea da cineva din afară te face mulţumit, ci tocmai ceea ce ai tu însuţi în inima ta.
Şi nu bogăţia ce ţi-ar da-o altul este cea care te poate face fericit, ci bogăţia ta lăuntrică.
Desigur, în lumea asta, orice om, dacă are datorii şi dacă şi le împlineşte în chip cinstit şi vrednic, are şi drepturi în urma împlinirii datoriilor sale.
Dumnezeu Însuşi a înscris atât în poruncile Sale din afara omului, cât şi cele dinlăuntrul lui acest drept sfânt.
Şi totuşi Hristos, Acela Care Singurul a făcut pe pământ cea mai mare lucrare şi care Şi-a împlinit cel mai înalt toată datoria pentru care a venit, El nu numai că nu Şi-a cerut niciodată vreun drept, dar nici n-a primit nici o răsplătire pentru tot ce a făcut tuturora.
A avut drept de moştenitor, dar a fost scos afară din moştenirea Lui şi omorât, fără să protesteze (Matei 21, 38).
A avut drept de Fiu, dar a fost un rob (Isaia 52, 13-15).
A avut drept de Stăpân, dar a fost slugă (Matei 24, 46).
A avut drept de Împărat, dar a fost batjocorit (Matei 27, 29).
A avut drept de Judecător, dar S-a lăsat judecat (Ioan 18, 28-33).
A avut drept de Dumnezeu, dar S-a făcut om (Ioan 1, 14).
Toate aceste drepturi El le-a avut, dar de nici unul dintre ele El n-a vrut să Se folosească.
A ales mai bine să n-aibă pe pământul acesta nimic, pentru ca, astfel, să le poată stăpâni pe toate.
Să nu primească de la nimeni nimic, pentru a putea fi liber faţă de toţi.
Să n-aibă un loc anumit, ca să poată fi pretutindeni.
Să nu fie al nimănui, ca să poată fi al tuturor.
Dacă n-ar fi făcut aşa, n-ar fi putut fi aşa.
Orice slujitor devotat al lui Dumnezeu, care este încredinţat cu o slujbă de apostolie în numele lui Hristos, pe pământ, trebuie şi el să urmeze pilda Mântuitorului şi Învăţătorului nostru, dacă vrea şi el ca să-I semene Lui…
Fericit este acela care, având dreptate, renunţă la dreptatea lui, pentru a altora;
având drepturi, renunţă la drepturile lui;
având merite, renunţă la meritele lui;
având slavă, renunţă la slava lui, pentru a o da altora…
Un astfel de om le va primi pe toate acestea, odată, strălucite şi eterne din mâna bogată şi slăvită a Marelui său Dumnezeu şi Mântuitor, Iisus Hristos, de dragul Căruia a făcut aceasta.
Dar cine este acela care poate face într-adevăr aşa?
Nu ştim cine este, dar ştim că numai acela este cu adevărat fericit.