Preot IOSIF TRIFA, CORABIA LUI NOE
… Ascultaţi ce zice Apostolul Petru: „Prin Cuvântul lui Dumnezeu a pierit odinioară lumea – pe timpul lui Noe – înecată de apă… Prin Cuvântul lui Dumnezeu s-a curăţit pământul prin apă şi cu ajutorul apei. Iar cerurile şi pământul de acum sunt păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din Ziua de Judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi“ (II Petru, 3, 5-7).
Acesta este potopul cel adevărat, potopul cel sufletesc din Ziua cea mare a Judecăţii. Toţi suntem ameninţaţi de acest potop. Păcatul ne duce pe toţi în faţa lui. Din acest teribil potop va trebui să scăpăm la viaţă ori să pierim în flăcările lui. Că pe pământ nu va mai fi prăpăd de apă şi nu vom muri înecaţi, asta încă n-ajunge nimic, câtă vreme vom pieri în potopul cel de foc. Eu am cunoscut un om care a scăpat de înec în apă şi, pe urmă, a murit într-un foc. Izbăvirea lui de înec nu i-a fost de nici un folos.
Ah, ce groaznic este potopul cel de foc, ce ameninţă sufletele noastre! Toţi suntem ameninţaţi să pierim în acest potop, pentru că toţi suntem păcătoşi. Păcatul şi fărădelegile ne-au adus în faţa acestui teribil potop. Tremurăm de groaza pieirii sufleteşti. Dar Domnul Dumnezeu, în a Sa nemărginită dragoste şi iubire de oameni, nu ne lasă să pierim în acest potop. El ne ajută să scăpăm de el.
Legământul ce l-a făcut Dumnezeu cu Noe cuprinde şi izbăvirea noastră din potopul cel de foc, din potopul pieirii sufleteşti.Legământul ce l-a făcut Dumnezeu cu Noe închipuie Jertfa Crucii, Jertfa cea sfântă a Fiului Său. Dumnezeu a făcut un legământ cu pământul şi cu oamenii. A făcut legământ că nu-l va mai pedepsi cu pieire pentru păcatele noastre. „Curcubeul“ acestui legământ este Crucea şi Jertfa scumpului nostru Mântuitor.
Când pătimea Iisus pe cruce, nori negri s-au grămădit pe cer. Deasupra Mielului se grămădiseră nori negri ce au făcut „întuneric mare peste tot Ierusalimul“. Aceşti nori erau urgia şi mânia lui Dumnezeu pentru păcatele lumii. Era un potop al urgiei şi mâniei cereşti, care ameninţa cu prăpăd întreg pământul şi pe oameni. Dar în clipa când scumpul nostru Mântuitor a rostit cuvintele „săvârşitu-s-a“, norii mâniei lui Dumnezeu deodată s-au împrăştiat. Sus pe Golgota s-a ivit în clipa aceea cel mai minunat şi măreţ „curcubeu“ din câte s-au văzut cândva în această lume: Iisus cel Răstignit pentru păcatele noastre. Dumnezeu S-a împăcat cu noi în clipa când scumpul nostru Mântuitor a rostit cuvintele „Săvârşitu-s-a“… în clipa când Şi-a împlinit Jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre.
În clipa când Mielul a strigat: „Săvârşitu-s-a“, Dumnezeu a făcut un legământ mare cu pământul şi oamenii din toate timpurile. În acea clipă, Dumnezeu a grăit ca odinioară către Noe: „Iată, Eu fac un legământ cu voi, că nu voi pedepsi mai mult lumea şi pe voi, oamenii, cu pieire sufletească… Crucea şi Jertfa Fiului Meu vor fi semn de legătură între Mine şi pământ. Când voi strânge norii de mânie deasupra pământului, Crucea Fiului Meu se va arăta în nori şi Îmi voi aduce aminte de legământul Meu şi voi ierta păcatele voastre… Acesta este semnul legământului pe care l-am făcut între Mine şi orice făptură de pe pământ“.
Crucea Mântuitorului şi Jertfa Lui cea sfântă sunt marele legământ dintre cer şi pământ, dintre Dumnezeu şi oameni. „În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor, în are trebuie să fim mântuiţi, decât întru numele lui Iisus Hristos“ (Fapt. 4, 12). „De va fi păcătuit cineva, avem Mijlocitor la Tatăl, pe Iisus Hristos, Care S-a dat pe Sine ispăşire pentru păcatele noastre“ (I Ioan 2, 1 şi I Tim. 2, 5).
Dragă cititorule! Eu îţi aduc o veste scumpă şi dulce: nu mai sunt pieire şi prăpăd sufletesc în lume. Dumnezeu a făcut legământ cu noi… ne-a asigurat că nu ne va mai da pieirii pentru păcatele noastre. Ne iartă, pentru Jertfa Fiului Său.
O, ce dar mare este acest legământ! Însă el nu ni se dă cu sila. El trebuie primit. Trebuie să-l cerem şi să-l primim. Vai de cei ce stau afară de acest legământ!… Vai de cei care n-au intrat şi nu intră în el! Ei vor rămâne afară, în potopul cel de foc al pieirii sufleteşti, întocmai cum au rămas oamenii din timpul lui Noe în potopul cel de apă. Eu plâng când mă gândesc că atâtea şi atâtea suflete stau afară de acest legământ… Nu-l cunosc şi n-au intrat în el.
Cum stai tu, dragă suflete cititor, faţă de legământul ce l-a făcut Dumnezeu cu Noe şi cu noi? Intră îndată în acest legământ! Intră îndată în „corabia“ mântuirii şi-l vei avea!
Preabunule Doamne şi Tată Ceresc! Primeşte-mă şi pe mine în legământul Crucii, cel făcut pentru mântuirea noastră! Iartă-mă, pentru Jertfa cea scumpă a Fiului Tău!
Iisuse, scumpul meu Mântuitor! Primeşte-mă şi pe mine sub braţele Crucii Tale! Primeşte-mă în „corabia“ mântuirii, cea câştigată cu scump Sângele Tău! Împacă-mă cu Tatăl Ceresc prin Jertfa Ta cea sfântă!
Duhule Sfinte, adu-mi aminte, clipă de clipă, că viaţa mea este un dar al Celui răstignit pe cruce şi trebuie să o trăiesc întreagă cu El şi pentru El. Adu-mi aminte, clipă de clipă, că eu nu mai sunt al meu, ci sunt al lui Iisus Hristos Care m-a răscumpărat cu un preţ mare.