Comori Nemuritoare

Fragment din cuvântul fratelui Traian DORZ de la prima Sărbătoare Literară – Sibiu, 1 ianuarie 1985

…În toată lucrarea mântuirii noastre, Arhanghelul Gavriil se arată ca acel sol al lui Dumnezeu care a fost folosit pentru înştiinţarea, în primul rând, a Sfintei Fecioare. Probabil că noaptea, în noaptea aceea când Sfânta Fecioară medita în rugăciune şi în citirea Sfintelor Scripturi la profeţia de la Isaia, [ea] se va fi gândit: „Ce fecioară minunată trebuie să fie aceea despre care scrie profetul că a fost aleasă să Se întrupeze din ea Dumnezeu-Emanuel!”. Şi se va fi gândit ea cu rugăciune: „Doamne, dacă aş ajunge să cunosc eu fiinţa acesta, cât de adâncă smerenie i-aş arăta şi cât de adânc m-aş pleca să-i slujesc eu!”.
Atunci a apărut îngerul şi i-a spus: „Pentru că te-ai smerit atât de adânc, Dumnezeu te-a ales pe tine!”.
Poate că în Noaptea Naşterii a venit acelaşi înger, poate îngerul Gavriil, să le vestească şi păstorilor. Lui Daniel, îi spune el: „Eu sunt îngerul Gavriil, care stau în faţa lui Dumnezeu”. Pe el l-a ales Dumnezeu să înştiinţeze despre aceste lucruri. Poate că el a fost şi cel care a venit la păstori.
Poate că şi păstorii, în seara aceea, vorbind între ei, se vor fi gândit la profeţii şi vor fi aşteptat şi ei mereu pe Mesia să vină, şi se vor fi gândit între ei: „Doamne, oare când va fi? O, dacă am ajunge şi noi să-L vedem!”.
Poate că au fost mulţi păstori atunci pe toată câmpia aceea; dar îngerul Domnului n-a venit decât la aceştia. De ce? Pentru că numai aceştia se preocupau de problema aceasta. Pentru că numai ei doreau să ajungă să-L cunoască. Şi atunci îngerul le-a spus: „Bucuraţi vă! S-a născut Acela pe care-L aşteptaţi! Duceţi-vă colo şi-L veţi găsi, şi-L vedeţi”. Şi zice: „S-au dus şi L au văzut, şi s-au întors plini de bucurie!”.
Şi cu magii, la fel trebuie să se fi petrecut. Şi noaptea.
Într-o noapte ca asta, poate că acelaşi înger a fost trimis de Dumnezeu la Părintele Iosif şi i-a spus: „Fă o lucrare în mijlocul poporului acestuia! Pregăteşte-te, că Dumnezeu te-a ales pe tine să fii începătorul unei lucrări cu caracter etern, curat, profund, care să aibă aceste două sfinte trăsături: sinceritatea şi smerenia; lacrimile şi dragostea; jertfa şi lupta”.
Acestea sunt trăsăturile sincerităţii şi smereniei. Astea sunt trăsăturile dragostei şi ale lacrimilor din totdeauna, pentru că acestea sunt caracteristicile lui Hris-tos.
Am vrut să reamintim între noi aceste lucruri pentru ca să vă convingeţi cu toţii, o dată pentru totdeauna, că acestea sunt caracteristicile Lucrării în care Dumnezeu v-a chemat şi în care El v-a ales.
Fiecare aţi fost aleşi de Dumnezeu.
Nu întâmplător aţi fost chemaţi când aţi fost chemaţi. Nu întâmplător v-aţi născut din părinţii din care v aţi născut, în locul în care v-aţi născut şi aţi auzit, la vârsta la care aţi auzit, Cuvântul lui Dumnezeu pentru care v-aţi deschis inima.
Puteaţi să fiţi chemaţi în alte lucrări – erau destule! Puteaţi să fi mers în altă parte, pentru că era unde merge. Dar dacă Dumnezeu v-a chemat aici, trebuie să fiţi deplin încredinţaţi că acesta este locul şi aceasta este calea, şi aceasta este slujba, şi aceasta este datoria, şi aceasta este taina, şi aceasta este Lucrarea la care v-a chemat Dumnezeu.
Şi El nu v-a chemat degeaba. Şi nu v-a dat câte-un dar deosebit degeaba. Şi nu v-a făcut să înţelegeţi aceste adevăruri atât de adânci, decât cu un mare şi unic scop: ca Dumnezeu să Se folosească de fiecare dintre noi, de fiecare dintre voi, la desăvârşirea şi mai grabnic, şi mai frumos a acestui scop pentru care Dumnezeu ne a ridicat. Pentru acest scop, Dumnezeu v-a dat adunările cele mai frumoase, părinţii cei mai frumoşi, fraţii şi surorile, şi situaţia, şi stările cele mai frumoase.
Ştiţi ce mare minune este întâlnirea noastră din această seară?
Eu văd în ea sâmburele unui viitor strălucit şi al unui mare şi veşnic rod pentru Hristos. Dumnezeu v-a chemat. Pe fiecare v-a înzestrat cu câte un talent minunat. Cel dintâi lucru pe care trebuie să-l faceţi acei care nu vi l-aţi descoperit încă este să vă descoperiţi care este talentul pe care vi l-a dat Dumnezeu şi prin care vrea El să-L slujiţi. Unii şi l-au descoperit. Sunt convinşi de el. Au şi început să-l folosească spre slava lui Dumnezeu. Şi-l folosesc în mod tot mai minunat. Dar fiecare dintre frăţiile voastre sunteţi chemaţi să vă identificaţi cu slujba, cu misiunea şi cu chemarea pe care vi le-a rânduit Dumnezeu.
Unii au arătat. Dar sunt aici unii care n-au arătat încă ce poate harul lui Dumnezeu să realizeze prin ei. De ce? Poate încă n-aţi depus toată inima la picioarele lui Hristos. Nu L-aţi chemat cu toată puterea să vă domine, să vă stăpânească inima. Şi n-aţi cerut cu toată puterea lumina Duhului Sfânt asupra chemării pe care v-a rânduit-o Dumnezeu şi pentru care v-aţi trezit în Lucrarea Lui. Gândiţi-vă la aceste lucruri!
Nu întâmplător suntem noi în seara aceasta aici. Chiar în prima zi a unui an aşa de frumos.
Aduceţi-vă aminte ce bucurii aţi avut în anul ce a trecut! Cât de mari au fost adunările noastre, nunţile noastre, bucuriile noastre, petrecerile noastre!
Sunt atât de multe mii de tineri care nici măcar nu s-au putut gândi că în aceste vremuri se pot realiza aşa minunăţii, aşa trăiri cereşti, aşa lucrări de slavă pentru Dumnezeu. Că se pot trăi aşa momente cereşti pe acest pământ. Iar noi le-am trăit! Ne-am obişnuit cu frumuseţea aceasta, cu măreţia acestor lucruri, cu aceste binecuvântate mărgăritare cereşti. Şi uneori parcă nici nu le ştim preţui îndeajuns.
Suntem ca şi copilul cofetarului care mănâncă numai prăjiturile şi dulceţurile cele mai alese, dar nu mai simte cu adevărat în ce belşug de binecuvântări trăieşte el. Aşa trăim noi în Lucrarea aceasta minunată a lui Dumnezeu!
Mulţumim Domnului pentru acestea! Eu doresc din partea Domnului ca, din harul Domnului, să vă pun pe inimă aceste gânduri.