Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 23 iulie:

„Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor şi au urmat sfaturile lor“ (Psalmi 81, 12).

bibliaCând sufletul omului se împotriveşte mereu la orice chemare, Dumnezeu nu luptă la nesfârşit cu el.
Când trufia inimii lui rămâne nesupusă la orice înştiinţare, vine o vreme când Domnul îl lasă.
Când voinţa omului nu ascultă nici un îndemn bun, Dumnezeu nu-i mai trimite nici unul.
Când lăcomia fiinţei omului după slava lumii nu se mai satură şi când pofta firii, lăudăroşia vieţii şi îndărătnicia neascultării pun stăpânire totală pe inima omului,
atunci Dumnezeu îl lasă pe om în voia pornirilor unei minţi blestemate
şi astfel omul ajunge plin de orice fel de nelegiuire…, de desfrânare, de viclenie, de răutate, de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de tot răul…
De aceea, apoi, oamenii căzuţi sunt: şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, fără cuvânt, fără dragoste, fără milă, fără înduplecare…
Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu că toţi cei care fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac (Rom. 1, 28-32).
Iată în ce hal ajunge omul şi omenirea care nu caută să-L păstreze pe Dumnezeu în conştiinţa sa!

Aşa ajung toţi cei care se lasă în voia pornirilor rele ale inimii lor.
Căci fiecare inimă omenească este, din fire, pornită mereu spre rău (Fac. 6, 5; Rom. 7, 18-23).
În fiecare din noi există aceeaşi fire omenească
şi în inima fiecăruia din noi sunt aceste porniri trupeşti,
cu aceleaşi îndemnuri spre rău.
Dar în fiecare din noi există şi îndemnul Duhului Sfânt, Care, prin conştiinţa noastră, ne sfătuieşte stăruitor să frânăm şi să nimicim în noi aceste porniri spre rău.
Iar Dumnezeu ne-a înzestrat cu puterea liberei voinţe, prin care nu numai că ştim deosebi clar voia lui Dumnezeu şi binele de rău, dar să o şi facem –
când cu adevărat noi avem şi voinţa să o facem.

În această voinţă de luptă spre a face voia lui Dumnezeu, luptând contra pornirilor rele din inima noastră firească,
stă tot meritul nostru
şi toată datoria noastră.
În această luptă şi muncă se arată valoarea noastră, pe măsura eforturilor pe care le facem spre acele fericite realizări, care sunt roadele Duhului Sfânt şi trăirea voii lui Hristos.
Prin această luptă şi muncă, noi avem biruinţele sfinte, şi pe măsura biruinţelor cât mai strălucite pe care le avem în această luptă, dusă neîntrerupt şi până la moarte, avem răsplata cerească.

Acei credincioşi care au reuşit să doboare şi să nimicească de tot în inima lor relele porniri fireşti, au ajuns la sfinţenia vieţii.
Aceia care le-au putut stăpâni echilibrat, au ajuns înţelepţi prin înfrânarea lor…
Iar acei care s-au lăsat biruiţi de ele au ajuns nebuni şi pierduţi.
În aceste trei feluri se împart toţi oamenii de pe pământ.
Şi după realizările sau prăbuşirile lor în munca şi lupta aceasta, vor fi răsplătiţi oamenii sau vor fi pedepsiţi.
Vor fi răsplătiţi sau pedepsiţi nu totdeauna în viaţă, dar totdeauna în moarte.
Nu totdeauna şi de către oameni, dar totdeauna de către Dumnezeu.

O Marele nostru Dumnezeu, Judecător şi Răsplătitor, Iisus Hristos,
fii binecuvântat pentru toată lumina şi puterea pe care ne-ai dăruit-o în Cuvântul şi în Duhul Tău, nouă, fiecăruia şi tuturor, de a cunoaşte şi de a putea alege calea şi voia Ta!
Fii binecuvântat pentru tot ajutorul pe care ni l-ai dat
şi pe care eşti gata mereu să ni-l dai fiecăruia din noi şi tuturor,
când cu o inimă credincioasă dorim şi voim să alegem binele şi să facem voia Ta,
în lupta cu pornirile rele ale firii noastre pământeşti pe care trebuie să le omorâm (Col. 3, 5)
din noi şi dintre noi.
Doamne Iisuse, Preadulcele meu Mântuitor,
Te rog, dăruieşte-mi şi mie, totdeauna, voinţa de a lupta şi puterea de a birui aceste rele porniri
care, de atâtea ori, îmi chinuiesc, îmi ispitesc puternic şi, adeseori, îmi înfrâng inima mea.
Ajută-mă ca, luptând împotriva lor, să le pot înfrânge şi nimici, aşa cum îmi porunceşte Cuvântul Tău (Gal. 5, 24).
Nu lăsa, Doamne Iisuse, să mă înfrângă şi să mă nimcească ele pe mine,
ci ţine-mi mintea mereu trează asupra inimii, pentru ca niciodată pornirile fireşti să nu mai poată pune stăpânire pe frânele vieţii mele.
Amin.

Cântarea Psalmului 81
Un psalm al lui Asaf. De cântat pe ghitit.

1. Cântaţi cu veselie lui Dumnezeu, cântaţi
Preasfântului lui Iacov, cântând, vă bucuraţi!
2. Cântaţi-I o cântare, aşa cum El a vrut,
din harfa cea plăcută, din tobe şi-alăut…
3. Sunaţi-I Lui din trâmbiţi
la lună nouă,-n zori,
la lună plină,-n ziua
doritei Sărbători!…

4. Aceasta este-o lege în veac lui Israel,
poruncă de la Domnul lui Iacov, pentru el.
5. El, Domnul, rânduit-a lui Iosif astă zi
atunci când împotriva Egiptului porni,
atuncea auzirăm
un Glas sfânt şi plăcut,
un Glas pe care însă
noi nu L-am cunoscut:

6. «I-am descărcat povara şi-al umărului chin,
că mâinile lui, coşul cel greu, azi nu-l mai ţin.
7. Când M-ai strigat răspuns-am şi-ndată te-am scăpat,
la apele Meriba atunci te-am încercat.
8. Poporul Meu, ascultă,
Eu te voi îndruma,
o, dacă tu, Israel,
să Mă asculţi ai vrea!…

9. De n-ai avea la tine vreun zeu din cei străini,
la dumnezeii-aceia nicicând să nu te-nchini!
10. Căci Eu sunt Domnul Care te-am scos din mâna rea,
deschide-ţi gura largă şi Eu ţi-o voi umplea!…»
11. Dar turma Mea iubită
nici seama n-a luat,
poporul Meu, Israel,
vai, nu M-a ascultat!

12. Atunci în voia poftei din inima lor rea
Eu i-am lăsat, ca sfatul şi drumul a-şi urma.
13. O, dac-ar vrea Israel s-asculte ce spun Eu,
o, dac-ai Mei ar merge cu drag pe drumul Meu!
14. Într-o clipită-aş bate
pe toţi vrăjmaşii lor
şi Mi-aş întoarce Mâna
spre cel asupritor…

15. Cei ce-L urăsc pe Domnul atunci L-ar linguşi
şi pacea lui Israel pe veci ar dăinui,
16. I-aş sătura viaţa cu grâul cel mai bun
şi i-aş hrăni cu mierea ce stâncile-o adun’,
da, i-aş umplea viaţa
cu grâul cel mai bun,
i-aş îndulci cu mierea
ce stâncile-o adun’…