Iată cum trebuie să fim priviţi noi. Ca nişte slujitori ai lui Hristos.
Şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu (I Cor. 4, 1).
Domnul a zis: „Cine este ispravnicul credincios şi înţelept pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale ca să le dea lor partea de hrană la vremea potrivită?“ (Luca 12, 42-44).
„Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora, după darul pe care l-a primit!“ (I Petru 4, 10).
Iată deci că, după Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, acei care au dovada Duhului Sfânt – prin roadele care îi arată că Îl au (Gal. 5, 22-23) – şi care au puterea acestei dovezi în cuvântul lor (I Cor. 2, 1-5), aceştia sunt ispravnici ai tainelor felurite ale lui Dumnezeu.
Harul acestor taine fiind felurit, desigur că şi slujbele împlinirii lor sunt felurite (I Cor. 12, 1-8).
Dar cea mai fericită dovadă că un slujitor este al lui Hristos cu adevărat este că el nu-şi va închipui cu mândrie că este singurul ispravnic vrednic. Nici că slujba lui o poate anula pe a altora.
După cum cerul este plin de stele şi fiecare stea îşi are locul şi însemnătatea ei, tot aşa Biserica lui Hristos este plină de haruri – şi fiecare îşi are valoarea lui.
Preţuirea de către fiecare slujitor a slujbei celuilalt trebuie să fie felul sfânt în care să se privească unul de către celălalt.
Dacă ar fi pe tot cerul o singură stea, niciodată nu s-ar putea vedea nemărginirea şi felurimea frumuseţii înţelepte a lui Dumnezeu, cum se vede datorită mulţimii tuturor stelelor.
Dacă ar fi toate florile de o singură mărime şi culoare, nu s-ar putea vedea atât de bine valoarea fiecăreia, chemarea şi frumuseţea tuturor.
Învaţă şi tu, binecuvântat slujitor al lui Dumnezeu, înţelepciunea felurită a lui Dumnezeu şi nu fi nici neîngă-duitor, nici gelos faţă de alţii.
Mare este lucrarea lui Dumnezeu şi multe sunt slujbele care se cer împlinite în ea.
Mulţi sunt cei chemaţi şi multe sunt darurile împărţite lor de Duhul Sfânt. Pentru ca fiecare să poată lucra cât poate mai mult. Cât poate mai bine şi cât poate mai fru-mos.
Însemnat lucru este numai ca fiecare să-şi vadă răspunderea sa, ca să n-o uite,
locul său, ca să nu şi-l părăsească
şi marginile sale, ca să nu le treacă,
spre a nu anula pe altul,
spre a nu lua locul sau rodul altuia
şi spre a nu intra în câmpul de lucru care nu-i al lui, ci al altuia.
Misionarul laic nu poate niciodată îndeplini sarcinile unui cleric, cum Moise, pe ale lui Aaron.
Căci laicul are slujba lui de la Hristos, iar clericul o are pe a lui.
Dar sunt tot aşa, munci pe care un cleric nu le va putea îndeplini niciodată cu atâta folos mântuitor ca un laic înzestrat de Duhul Sfânt pentru aceasta.
Când acest mare adevăr dumnezeiesc este pe deplin lămurit pentru toţi ispravnicii lui Dumnezeu, din toate câmpurile de lucru ale Evangheliei, atunci plinătatea Duhului Sfânt îi binecuvântează pe toţi.
Munca lor pentru slava lui Dumnezeu şi mântuirea sufletelor se îmbină fericit şi se întregeşte reciproc.
Nici unul negând pe celălalt, nici unul amestecându-se în munca celuilalt, nici unul dispreţuind pe celălalt – Hristos câştigă prin toţi.
Iar lucrarea sfintei Evanghelii câştigă de la fiecare ceea ce n-ar putea face celălalt, întregindu-se astfel armonios, în toate feluritele ei trebuinţe, pentru Trupul lui Hristos care este Biserica Sa.
Suflet binecuvântat, dacă eşti un împreună-lucrător cu Dumnezeu, tu eşti un ispravnic al tainelor Sale.
Evanghelia este o taină…
Credinţa este o taină.
Lucrarea Duhului Sfânt este o taină.
Naşterea din nou şi propovăduirea cu putere pentru mântuirea oamenilor, pentru slava Domnului, pentru ridicarea sufletelor şi mângâierea celor zdrobiţi,
îndreptarea celor rătăciţi, vindecarea celor bolnavi şi învierea celor morţi –
toate acestea sunt taine şi minuni pe care tu, ispravnic al lui Dumnezeu, eşti chemat să le împlineşti prin harul Duhului Sfânt!
Când ţi le vei împlini bine, abia atunci vei vedea cât loc mai este şi pentru alţii. Şi vei mai vedea şi câte mai sunt dintre ele (şi după ele) pe care tu nu le poţi face. Ci altul este chemat a la împlini.
Şi abia atunci ai ajuns ceea ce trebuia să fii.
Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul nostru, Izvorul harului felurit,
Care ai ales feluriţi slujitori pentru feluritele Tale sluj-be,
Care i-ai dat fiecăruia locul şi darul lui.
Te rugăm, pune în inimile tuturor dragoste şi preţuire şi pentru slujba cea mai mică şi darul cel mai neînsemnat al altuia.
Fă-i pe fiecare să vadă că numai în mijlocul strălucirii tuturor capătă o mai mare strălucire chiar şi locul său.
Că, oricât de însemnat ar fi unul, el nu are dreptul să-l acopere pe altul, nici să-l întunece, căci Tu l-ai aşezat acolo şi pe acela.
Ci fiecare, preţuindu-şi locul şi făcându-şi strălucită slujba sa, să-i preţuiască pe toţi ceilalţi cu dragostea şi cu respectul întâietăţii pe care ni l-ai poruncit Tu.
Căci aşa ne-ai arătat şi Tu (Ioan 13, 12-17).
Amin.
Traian Dorz, Împreună lucrători cu Dumnezeu