Traian Dorz, Cântarea cântărilor mele
Iubirea Ta n-are
un ultim salut,
e fără de capăt
ca fără-nceput.
Cântarea Ta n-are
un ultim cuvânt,
avântul sfârşeşte
în noul avânt.
Alintul Tău n-are
un ultim fior,
e pururea proaspăt
ca apa-n izvor.
Când nu va fi soare,
nici stele, nici cer,
Tu-n veci vei fi-Acelaşi
ca azi şi ca ieri.
Când nu va fi lume,
nici cine-o privi,
Iubirea Ta, Doamne,
aceeaşi va fi.
Că-n dragostea sfântă
nu-i ultim sărut,
e-aceeaşi spre capăt,
precum spre-nceput!