Cum înţelegi tu această jertfă?
Jertfa Crucii este temeiul şi temelia mântuirii noastre, de aceea spunea Apostolul Pavel pe tot locul că „predică pe Hristos cel răstignit” şi „se laudă în crucea Domnului”. Dar jertfa Crucii numai atunci poate fi mântuitoare de suflet, dacă înţelegem trei lucruri: ce înseamnă Crucea, ce ne dă Crucea şi ce cere de la noi Crucea?
Ce înseamnă Crucea? Crucea înseamnă să-ţi dai seama despre darul cel mare al dragostei şi iertării dumnezeieşti. La picioarele Crucii, tu, cititorule, trebuie să te simţi mai întâi apăsat şi doborât de păcatele tale, trebuie să te simţi un Adam izgonit în noaptea şi iadul pierzării, ca apoi să-ţi dai seama că nimeni şi nimic nu te poate scăpa din pierzare, decât jertfa lui Iisus. La picioarele Crucii trebuie să-ţi dai apoi seama că păcatele tale bat cuie în mâinile şi picioarele lui Iisus şi omoară pe Fiul lui Dumnezeu. De aceea, tu trebuie să plângi păcatele tale şi să începi a urî din tot sufletul tău păcatul.
Ce ne dă Crucea? Tot darul mântuirii noastre, toată pacea, toată puterea şi toate bunătăţile noastre sufleteşti izvorăsc din jertfa Crucii. Întrebaţi despre acest adevăr pe tâlharul din dreapta lui Iisus, care mai întâi a gustat din acest izvor. Crucea a zdrobit şi „capul şarpelui”, adică pe diavolul. În vremea lui Faraon, israelitenii şi-au stropit uşile caselor cu sângele Mielului de Paşti şi, prin acest semn, au scăpat de moarte şi de jugul lui Faraon. Aşa ne scapă şi pe noi sângele Crucii şi ne dă darul şi puterea să-l biruim pe satana.
Ce ne cere Crucea? Scripturile ne spun apriat ce cere de la noi Crucea. „Voi nu mai sunteţi ai voştri, căci aţi fost răscumpăraţi cu un preţ mare” (I Cor 6, 19). „Iar cei ce sunt ai lui Iisus Hristos şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi poftele lui” (Gal 5, 24). „Şi pentru toţi a murit Iisus, ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei, ci pentru Cel ce a murit pentru ei” (II Cor 5, 15). Asta înseamnă că, dacă jertfa Crucii ne dă totul, şi noi, la rândul nostru, trebuie să dăm tot ce avem lui Iisus Hristos. Dacă jertfa lui Iisus te-a scăpat de la pieire, atunci tu, cititorule, trebuie să fii averea Celui răstignit. Mâinile tale, picioarele, ochii, vorbele, gândurile, toate simţirile tale şi tot ce ai tu trebuie să pui în slujba Lui şi în ascultare de El. La picioarele Crucii trebuie să-ţi răstigneşti şi tu „trupul tău cu patimile lui” şi, odată cu El, trebuie să te îngropi şi tu cu ce este rău în tine, pentru ca apoi să „înviezi întru Hristos ca o făptură nouă” (II Cor 5, 17).
Cititorule! Jertfa Crucii trebuie să te hotărască pentru Hristos şi poruncile Lui. Dacă tu rămâi mai departe cu toate păcatele tale, asta înseamnă că n-ai o credinţă destul de încrezătoare; n-ai luat destul din jertfa Crucii; şi n-ai o credinţă destul de ascultătoare, ca să asculţi glasul şi chemarea Crucii.
I. T. «Lumina Satelor» nr. 12 / 1 apr. 1923, p. 4