1. Tot ce este rămas în ceruri – adică în lumea superioară, în starea de necădere – spune slava lui Dumnezeu, cântă şi laudă veşnic slava Lui. Atât îngerii şi duhurile, cât şi sorii şi planetele, care au fost create prin Ideea şi prin Cuvântul Tatălui, adică de Expresia Sa, Fiul Său Iisus Hristos, de El, Oglindirea Slavei Sale, şi de El, Chipul Fiinţei Sale (Evr 1, 3), totul Îi aduce o veşnică şi cutremurător de strălucită şi imensă slavă Lui, Celui prin Care au fost create şi prin Care se ţin.
2. Toate spun… spun neîncetat, spun puternic, spun frumos şi măreţ numai slava Dumnezeului nostru, Care le-a creat şi Care le susţine…
3. Priviţi voi, toţi acei care aveţi ochi şi care puteţi vedea cu ei! Priviţi într-o noapte senină spre cerul înstelat… iar apoi ascultaţi!…
Dacă aveţi urechi şi dacă mai puteţi auzi cu ele, – ascultaţi graiul măreţ al cerurilor, strigat şi tăcut peste toate meridianele şi paralelele lor; ele vă vor spune numai despre slava lui Dumnezeu şi despre frumuseţea Lui!
4. Frumosul mers al tuturor lumilor cosmice, structura lor înţeleaptă, legile lor minunate sau faţa şi umbra lor strălucitoare şi liniştită, măreţia şi tăcerea lor, – toate vă vor spune Măreţia şi Slava Făcătorului şi Binefăcătorului lor şi a tuturor văzutelor şi Nevăzutelor lucrate de El!
5. Suiţi-vă într-o seară, singuri, pe un vârf de munte – şi priviţi apusul soarelui sau răsăritul lunii şi al stelelor… Priviţi măreţia înfricoşată a furtunii peste păduri… priviţi dezlănţuirea valurilor peste marea înfuriată şi ascultaţi mugetul lor – şi spuneţi: nu le auziţi pe toate slăvindu-L atât de măreţ şi de înfricoşat pe Dumnezeul lor şi al nostru?
6. Priviţi revărsarea ploilor şi a uraganelor – şi marginile peste care n-au voie să treacă, fi¬indcă frâiele lor sunt în mâinile lui Dumnezeu, iar El nu vrea să nimicească viaţa… Priviţi şi gândiţi-vă: nu-L slăvesc ele oare, toate acestea, atât de măreţe şi de frumoase, numai pe El?
7. Ce uşor I-ar fi lui Dumnezeu să îngăduie numai câteva grade în plus soarelui, când arde cel mai puternic, sau în minus, îngheţului, când este cel mai frig, sau vântului, când este cel mai tare, sau cutremurului, când este cel mai puternic! N-ar fi oare nimicit totul doar într-o clipire?… Ce măreţ vorbesc toate acestea despre adevărul că ele toate sunt sub Mâna Lui puternică şi se supun cu ascultare numai ei!
8. Ce uşor Îi va fi lui Dumnezeu aceasta, atunci când va sosi sfârşitul îndelungii Lui răbdări peste vârful păcatului omenirii… O, dacă toate facultăţile voastre vă sunt întregi şi sănătoase – atunci nu veţi putea să nu vedeţi şi să nu auziţi, şi apoi să nu vă aruncaţi cu faţa la pământ înaintea Lui, a Dumnezeului nostru Mare şi Atotputernic, – covârşiţi de slava, de puterea şi de înţelepciunea Lui, strigând: Slavă şi Măreţie veşnică Ţie, Slăvitul şi Marele nostru Dumnezeu!
9. După ce ai privit la ceruri ascultând glasul lor, după ce te-ai uitat peste pământ, ca să vezi lucrările desfăşurate de slava lui Dumnezeu, de prezenţa Lui şi de atenta veghere permanentă a Lui asupra tuturor celor ce trec şi se petrec peste pământ şi peste cer (Rom 1, 19-21), – vei ajunge neapărat la tine însuţi!
10. Vei ajunge la cuvintele gurii tale şi la cugetele inimii tale, adică la tot ce cuprinzi în fiinţa ta şi exteriorizezi din ea, în existenţa şi în mişcarea ta, unde eşti şi cât eşti, – ca să începi să te cunoşti ce eşti şi tu, în adevăr.
11. Aşa vei ajunge să vezi ce însemni tu pe pământ şi ce spun „cerurile” tale, adică lumea ta duhovnicească, ce spun cugetele minţii şi ale inimii tale! Ce spun cuvintele gurii tale, adică realizarea trăirii tale, – căci gândurile tale şi cuvintele tale eşti tu însuţi!
12. Ce mărturisesc lucrările mâinilor tale şi urmele paşilor tăi, zilnic, printre oameni sau pe sub ei, sau peste ei! Gândeşte-te la asta – şi vei ajunge să vezi şi tu cum se văd şi câte se văd din realizările şi intenţiile tale. Căci intenţiile sunt gândurile tale… şi realizările sunt cuvintele tale. Iar ele eşti tu!
13. Cum apar cuvintele şi cugetele inimii tale în lumina curăţiei revărsată de slava înţelepciunii lui Dumnezeu şi în condiţiile cerute de vrednicia lucrărilor Lui? Numai privind de Sus în jos vezi adevărata dimensiune a omului, a istoriei şi a valorilor lumii!
14. Numai privind aşa vei ajunge să vezi că, fără o atentă cercetare în lumina lui Dumnezeu a întregii tale fiinţe şi lucrări, nu vei putea ajunge niciodată la cunoaşterea adevărului despre nimic. Nici despre Dumnezeu, nici despre căile şi lucrările Sale, nici despre starea şi rostul tău.
15. Iar dacă nu avem această cunoaştere, cum vom putea umbla sănătos? Cum vom putea vorbi drept? Cum vom putea cugeta cinstit? Şi cum vom putea ajunge bine?
16. Drag suflet de om, oricine ai fi tu, bătrân ori tânăr, şi oricum ai fi: credincios sau necredincios, – ia bine seama asupra tuturor acestor lucruri de mai sus! Căci acestea sunt condiţiile vieţii sau ale morţii tale, ale fericirii sau ale nefericirii tale, în toată existenţa ta trecătoare şi eternă.
17. Înainte de orice alte obligaţii pe care le-ai avea pe pământ faţă de vreo fiinţă sau faţă de vreo idee, tu ai cea dintâi obligaţie faţă de Creatorul fiinţei tale. Nu neglija această obligaţie şi nu amâna împlinirea cerută de ea!
18. Viaţa asta pe pământ este atât de scurtă şi de nesigură pentru toţi, iar moartea, atât de grabnică şi de sigură pentru fiecare dintre noi! Nu mai amâna întoarcerea ta la Domnul nici o clipă!
19. Trage-ţi cuvintele gurii şi cugetele inimii tale în faţa judecăţii adevărului şi nu le cruţa. Aruncă-ţi-le în lumina voii lui Dumnezeu şi priveşte-le cum apar. Numai aşa vei putea veni zdrobit la picioarele Crucii lui Iisus, pentru a primi izbăvirea Sa.
20. Condamnă cu asprime ce este vrednic de condamnat. Aruncă ce este vrednic de lepădat. Încurajează ce este sfânt. Şi aşază totul sub ascultarea sfinţitoare a Crucii lui Iisus. Spre o şi mai deplină realizare în tine a voii Sale – în toată umbra şi în toată lumina ei. Atunci şi „cerurile” tale, inima şi gândurile tale, duhul şi sufletul tău, adevărul şi iubirea din tine vor spune slava lui Dumnezeu.
Şi vor sluji acesteia cu toate intenţiile şi realizările tale. Atunci şi „pământul” tău, adică fiinţa ta trupească, umblând în înfrânare şi vrednicie, va mărturisi tot mai frumos despre lucrările lui Hristos.
Dumnezeul Milei şi Iertării să te binecuvânteze astfel! Amin.
Traian Dorz, Porţile Veşniciei