Traian Dorz, Calea bunului urmaş

1. Nici o mărturisire nu poate avea putere şi crezare dacă nu se întemeiază pe aceste cuvinte: Eu am văzut!…
Căci cine n-a văzut el însuşi, cu ochii lui, ceea ce susţine, nici el nu poate fi convins deplin
şi nu poate nici convinge pe alţii.
De ce oare atâtea predici sunt lipsite de putere şi de viaţă?
De ce atâţia predicatori vorbesc zadarnic,
dacă nu chiar stricător sufletelor şi adevărului?
De ce cuvintele lor nu mişcă pe nimeni şi nu rodesc nimic bun în nimeni?
Pentru că ei înşişi nu trăiesc ceea ce spun.

Predica-de-pe-munte

2. Pe aleşii Săi, Domnul îi trece prin multe încercări şi experienţe în lume
nu numai pentru a-i verifica, a-i curăţi şi a-i învăţa,
ci mai ales pentru că – deoarece Dumnezeu are nevoie de ei ca de nişte mărturisitori în lume – şi ei au nevoie să se încredinţeze personal de adevărul pe care trebuie să-l mărturisească cu puterea celui deplin convins,
a celui ce a văzut cu ochii lui.
Iar ei nicăieri nu-L vor putea cunoaşte cu adevărat pe Iisus ca în mijlocul valurilor şi al încercărilor.
De aceea, cine nu le cunoaşte, nu poate fi un ales al lui Hristos.

3. Dragul meu frate, tu trebuie să crezi ceea ce spui.
Pentru ca să fii crezut şi tu de către alţii.
Iar ca să te convingi, să crezi cu adevărat, trebuie să fii şi tu dus acolo. Acolo unde poţi vedea minuni.
De aceea trebuie să treci şi tu prin nenorociri,
ca, strigând şi cerând ajutorul Domnului,
să te convingi că El este. Şi că răspunde.
Minunate sunt experienţele cu Dumnezeu.
Dar puţini le rezistă.

4. Hristos nu are nevoie în lume, pentru vestirea Sa, nici de predicatori, nici de funcţionari, nici de artişti,
ci are nevoie de mărturisitori.
Predicator poate fi oricine are o conştiinţă. Sau i se pare că o are.
Funcţionar poate fi oricine are o şcoală. Sau crede că o are.
Artist poate fi oricine are ceva talent. Sau îşi închipuie că-l are.
Dar mărturisitor nu poate fi decât acela care L-a văzut şi L-a cunoscut adânc şi real pe Hristos
din propria sa experienţă.

5. Scumpi fraţi lucrători ai Domnului, aveţi grijă de cei care trebuie să rămână în locul vostru purtători de steaguri în lupta Domnului Iisus.
Creşteţi şi hrăniţi fii sănătoşi
şi ucenici vrednici pentru Domnul.
Ocupaţi-vă de ei mereu cu răbdare şi cu grijă, ca să poată avea tot ce le este de folos şi de lipsă în casa părintească,
în adunarea şi în Biserica voastră.
Atunci firul sfânt nu se va rupe la voi.

6. Cine vrea să-L cunoască cu adevărat pe Hristos trebuie să privească atent umbletul Lui prin lume,
trecerea Lui prin istorie,
roadele Lui în omenire
şi opera Lui pe pământ.
Pentru că El este Începutul, Mijlocul şi Sfârşitul tuturor.

7. Nu privi la tabloul lui Hristos, râzând batjocoritor!
Nu-L privi în ceea ce nu-i al Lui în Biserică, ci în cei ce sunt ai Lui în ea.
Nu-L privi pe Hristos în cei leneşi, ci în cei harnici, căci doar aceştia sunt ai Lui.
Nu-L privi în cei lepădaţi, mincinoşi, lacomi şi desfrânaţi; aceştia s-au lepădat de El
chiar dacă se mai numesc cu numele Lui.
Nu aceştia sunt Biserica Sa,
ci Biserică a Sa sunt cei ce-L trăiesc pe Hristos în intenţia şi realizarea Binelui, a Frumosului şi a Adevărului.

8. Priveşte-L pe Hristos în ceea ce este activ, lucrător, pozitiv
– nu în ceea ce este leneş, nepăsător şi rău.
Priveşte-L în ceea ce a lăsat şi lasă trecerea Sa prin conştiinţe
şi Cuvântul Lui prin idei,
şi sentimentul Lui prin artă,
şi dragostea Lui prin literatură,
şi cunoaşterea Lui prin cultura şi prin ştiinţa creştină.
Şi prin toată civilizaţia venită în urma Lui pretutindeni pe faţa acestui pământ.
Acestea sunt El.

9. Hristos lucrează mereu.
Duhul şi Cuvântul Său sunt în continuă creaţie şi desăvârşire, ducând totul spre mai frumos şi mai rodnic. Oricine este în Hristos nu se mulţumeşte niciodată nici calitativ, nici cantitativ cu ceea ce face sau a făcut.
În Hristos eşti numai atunci când mergi,
când înaintezi,
când eşti în lucrare.
Dorinţa de lenevie, de şedere, de nelucrare te scoate din El.
Şi te desparte de El.

10. Potriveşte-ţi pasul în cadenţa şi alinierea cu coloana lui Hristos.
Ţine cadenţa în Oastea Sa dacă vrei să mergi pe urmele Sale.
Fii ordonat, disciplinat, cuviincios şi harnic dacă vrei să fii al Lui.
Nu te lăsa niciodată de rând şi nu ieşi din aliniere,
ca să nu cazi în mâinile celui rău şi în pierzarea lui!

11. Oricine are ochi curaţi şi cuget sincer, privind urmele lui Hristos şi roadele urmelor Sale,
nu poate să nu strige: Iisuse, Tu eşti Dumnezeu!…
Ca Natanael şi ca Toma.
Pentru că nimeni n-a mai avut astfel de urme în lume niciodată cum a avut Iisus.
Napoleon a spus: „Eu cunosc oamenii; Hristos n-a fost [numai] om!“

12. Iisuse Doamne, Tu eşti Mielul Vechiului Testament. Şi tot Tu eşti Mielul Noului Testament.
şi aducătorul unicului Sânge iertător şi mântuitor.
Tu eşti legea împlinitoare a condiţiilor Dreptăţii
şi Tu eşti Harul ispăşitor al Milei şi al Dragostei.
Tu eşti jertfa sfinţitoare pentru sufletele şi pentru străduinţele noastre
şi Tu eşti odihna pentru cugetele noastre ajunse la amărăciunea constatării marilor noastre slăbiciuni în faţa datoriei.

13. Dragul meu, câţi merg după Iisus, dacă te-au auzit pe tine vorbind?
Sau câţi merg după păcate în urma vorbelor tale?
Vorbeşte întotdeauna în aşa fel, încât cei care te vor asculta să simtă în inimile lor o puternică dorinţă de a merge după Iisus…
Să-L dorească, să-L iubească îndată şi să-L urmeze pe totdeauna pe Domnul Iisus.
Şi dacă încă nu poţi – plângi, roagă-te şi luptă până vei putea.

14. Iuda n-a rămas numai la Iisus,
nici Dima,
nici Alexandru Căldăraru (II Tim. 4, 14),
nici Diotref (III Ioan 9).
Unul a căutat banii,
altul lumea,
altul întâietatea,
altul slava deşartă.
Şi acestea i-au nenorocit pe toţi.
Dar sămânţa lor mai rodeşte în Biserică până azi,
căci neghina creşte mereu cu grâul.
Aşa că tu poţi vedea şi auzi destui astfel de fii ai neghinei în Lucrarea lui Dumnezeu.

15. Cât de mulţi sunt şi azi în lume dintre aceia care pot veni la Hristos, dar nu rămân în El!
Se iau îndată după alţii şi-L lasă pe Iisus.
Pot începe cu Hristos, cu Evanghelia Lui, cu Adevărul Său, dar îndată o iau în altă parte,
vorbesc altceva,
propovăduiesc altceva,
urmăresc altceva.
Ceasuri întregi vorbesc altceva.
Viaţa întreagă umblă după altceva – şi nu după Hristos.
Aceştia se vor şi afla altundeva – şi nu cu Hristos.

16. Roadele Duhului Sfânt nu depind de locul în care te vei duce,
ci de starea pe care o ai.
Cine poate fi aur, este aur acolo unde se găseşte.
Cine nu, acela nu va fi nicăieri.
Cine este un pom bun, acela rodeşte acolo unde a fost sădit de către Stăpânul, de la început.
Cine nu este, acela nu va rodi, oriunde s-ar muta el. Până la foc.

17. Ce fericit a fost ceasul când ucenicii L-au aflat pe Domnul!
Ce fericită este ziua şi ceasul când un suflet Îl află pe Hristos!
Acest ceas rămâne neuitat şi această zi rămâne cea mai frumoasă sărbătoare până la moarte.
Până la adânci bătrâneţe, Ioan şi-a amintit mereu că întâlnirea cu Iisus era pe la ceasul al zecelea.
Şi eu am avut un astfel de ceas în viaţa mea.
Dar tu ai avut?

18. Şi ţie, suflet drag, dacă L-ai aflat pe Hristos, îţi va rămâne neuitat ceasul acela până la sfârşitul tău.
Toată viaţa ta îţi vei aminti cu duioşie şi cu recunoştinţă de el,
ca şi de locul unde s-a petrecut minunea naşterii tale din nou atunci.
Dacă încă nu s-a petrecut aceasta, fă să se petreacă acum.
Depinde numai de tine.

19. Nu mai amâna deci acest lucru, nici chiar pentru mâine, dacă nu l-ai făcut încă.
Fiindcă viaţa nu este sigură pentru nimeni, dar moartea este sigură pentru fiecare.
Şi nimeni nu mai ştie a cui mai este ziua de mâine.
Nu amâna, căci, chiar dacă te vei întoarce mai târziu, tot o să-ţi pară rău că nu te-ai întors acum.
Vino deci chiar acum la Hristos!