Traian Dorz, HRISTOS – PUTEREA APOSTOLIEI
(Meditaţii la Apostolul din Duminica a 32-a după Rusalii)
Cine este un trimis al lui Dumnezeu şi are peste el semnele şi dovada acestei trimiteri, acela n-are vârstă omenească, nici stare omenească, nici funcţie omenească; toate acestea ale lui sunt şi trebuie să fie privite şi socotite ca şi cum ar fi cereşti. În acest înţeles a spus Sfântul Pavel cuvintele de mai sus despre tânărul Timotei, soţul său de lucru şi încredinţatul său vrednic să-l înlocuiască în lucrarea lui Hristos.
Când Hristos Domnul Şi-a trimis Apostolii Săi în lume, a spus lumii: Cine îi primeşte pe ei pe Mine Mă primeşte. Şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cine M-a trimis pe Mine, adică pe Tatăl… Tot aşa au spus şi Apostolii pentru cei trimişi de ei: Primeşte-l ca pe mine însumi (Filim 1, 17; II Cor 8, 22-24). Căci cine vă nesocoteşte pe voi pe Mine Mă nesocoteşte, şi cine Mă nesocoteşte pe Mine nesocoteşte (sau dispreţuieşte) pe Cel ce M-a trimis pe Mine – adică pe Tatăl (Lc 10, 16).
Iată ce limpede se vede aici învestitura divină a celui trimis de Dumnezeu. Desigur numai a celui peste care se vede limpede, prin roadele sale şi prin puterea sa, că este cu adevărat un trimis al lui Hristos. Căci nu cel care se laudă singur şi se pretinde el însuşi este lăudat, ci acela pe care Dumnezeu îl laudă (II Cor 10, 18). Şi lauda lui Dumnezeu se simte peste cine este, prin bunăvoinţa pe care i-o arată Dumnezeu. Prin înţelepciunea pe care i-o dă. Prin sprijinul cu care îl ajută în lucrările lui. Prin izbăvirea pe care i-o aduce în necazuri. Prin dragostea cu care face să fie iubit şi înconjurat de fraţi. Prin inspiraţia pe care i-o revarsă prin Duhul Sfânt în descoperirea voii lui Hristos. Prin lumina pe care i-o dă în cunoaşterea adevărului. Prin căldura şi dărnicia inimii lui. Prin răbdarea în necazuri. Prin roadele curate ale Duhului Sfânt. Prin propăşirea Lucrării lui Dumnezeu în mâinile sale…
Pe un astfel de trimis al lui Hristos nimeni să nu-l dispreţuiască şi pentru nimic. Fiindcă Hristos Care l-a ales şi l-a învestit cu misiunea aceasta l-a cunoscut mai dinainte şi mai bine ca toţi (Rom 8, 29). Dacă l-ar fi ştiut că este un nevrednic, nu l-ar fi trimis. Iar dacă Dumnezeu l-a preţuit atât de mult, cine mai are dreptul să-l dispreţuiască?
Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela Care îi socoteşte neprihăniţi (Rom 8, 33).
Şi dacă acesta este adevărul sfânt, iată ce mare şi neiertat păcat fac cei ce dispreţuiesc pe un astfel de om ales al lui Hristos şi învrednicit cu semnele vizibile ale alegerii Lui. Nu vorbele, ci puterea sunt semnele. Nu lauda, ci roadele. Nu îngâmfarea sa, ci dovada dată de Duhul Sfânt prin căldura, tăria, răbdarea, statornicia şi jertfele sale.
Pe un astfel de om nimeni să nu-l dispreţuiască, în nici o cât mai mică măsură. Fiecare să se ferească de a-l judeca, nici în gândul său, pentru nimic. Pentru că oricine va vorbi sau va gândi ceva rău împotriva lui va fi judecat şi pedepsit de Domnul, ori mai curând, ori mai târziu, cum au fost pedepsiţi Aaron şi Maria care au dispreţuit pe Moise (Num 12, 1-16). Cum au fost pedepsiţi cei care au dispreţuit pe Ilie (I Împ 18, 40), sau pe Daniel (Daniel 6, 24-34), sau pe Sfântul Apostol Pavel (I Tim 1, 20).
E cutremurător de grav orice gând de dispreţuire împotriva unui vas ales de Duhul lui Dumnezeu. Înştiinţarea pentru aceştia este înfricoşătoare (Iuda 10, 13; Evr 10, 29-31). Şi nici unii dintre aceştia nu vor scăpa de soarta celor care au mai fost astfel.
Fiul meu şi fratele meu, cutremuraţi-vă şi nu păcătuiţi! Nu vorbiţi în chip dispreţuitor despre nici un sfânt al lui Dumnezeu! Nu vorbiţi decât cu un sfânt respect despre fiecare vas al Duhului Sfânt! Vorbiţi cu evlavie şi cu lacrimi despre Maica Domnului, despre Apostolii şi Profeţii Domnului, despre Casa Domnului şi Tainele Domnului, despre lucrurile sfinte şi despre oamenii sfinţi… Dar chiar şi despre fiecare copil smerit, blând, ascultător şi statornic al Domnului Iisus. Căci cine preţuieşte aceste valori Îl preţuieşte pe Dumnezeu care le-a ales. Iar cine le dispreţuieşte pe acestea pe Hristos Îl dispreţuieşte. Şi nu este nici unul care a făcut aşa şi să scape nepedepsit.