Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 25 septembrie:

„Căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă“ (Psalmi 109, 2).

biblia

O, cât de mult necaz a avut psalmistul Domnului în toată viaţa lui plină de zbucium, mai ales din partea gurilor rele, înşelătoare şi mincinoase!
Aceste guri rele s-au ţinut mereu pe urmele lui, ca nişte căţele,
lătrându-l neîncetat şi muşcându-l cât mai otrăvitor şi mai vrăjmaş,
ori de câte ori li s-a dat vreun prilej.
Ochii răi l-au pândit neîncetat.
Fiecare pas al său a fost urmărit,
fiecare cuvânt a fost răstălmăcit,
fiecare faptă a sa a fost clevetită.
Când, vreodată, a greşit – căci nu este om care să nu greşească – gurile rele, mărind greşala lui,
mai adăugând şi multe altele pe care el nici nu le-a gândit, nici nu le-a făcut,
s-au lărgit şi s-au lungit, umplând ţara şi lumea cu toate vorbele rele despre el.
Când n-au mai avut ce să spună, au inventat.
Când n-au avut ce inventa, au răscolit în trecut.
Şi tot ceea ce era necunoscut altora din viaţa lui, gurile rele întorceau pe dos,
numai spre a-l înfăţişa cât mai negru în faţa celor ce-l iubeau,
din pricina harului dăruit de Dumnezeu, Care, cunoscându-i inima şi viaţa,
îl avea în dragostea Lui şi îl rânduise la o slujbă unică.
Sărmanele guri rele, ce slujbă nefericită au făcut
şi în ce blestemată osândă s-au îngropat!
În loc să vadă alegerea lui Dumnezeu asupra lui David prin harul ce i l-a dat,
prin ocrotirea şi ajutorul vădit pe care el îl primea de la Domnul
şi în loc să i se alăture cu dragoste şi preţuire, ajutând la grăbirea izbânzilor pentru Cauza Domnului,
vinovatele guri rele i-au pus câte piedici au putut
şi i-au făcut cât rău au avut prilej.
În toată istoria minunată a vieţii psalmistului şi a lucrării lui Dumnezeu cu el,
gurile rele au rămas pomenite cu blestem şi cu scârbă.
Cei care le-au avut au împărtăşit soarta câinilor (Apoc. 22, 15).
Aceasta a fost slujba lor, aceasta trebuia să le fie şi plata!

Dragă suflete, cu inima întristată te întreb:
oare nu cumva ai şi tu o gură rea, înşelătoare şi mincinoasă?
N-ai şi tu cumva ură împotriva vreunui frate, a vreunui îndrumător, a vreunui binefăcător al tău sau al poporului tău,
iar ura aceasta care arde în inima ta îţi face ochiul rău şi limba bârfitoare?
Nu cumva veninul pizmei din tine se revarsă împotriva unui nevinovat sau împotriva unui ales al Domnului?
Nu cumva te faci vinovat de păcatul lui Core? (Num. 16).
Sau de acest urât păcat înaintea lui Dumnezeu pentru care au fost osândiţi cei care l-au bârfit pe David?
O, dacă cumva este aşa, Domnul Dumnezeul duhurilor,
Care ştie pe fiecare ce are în inima lui,
să Se îndure de tine şi să nu te lase să arzi mai departe în focul acestui păcat,
ca să nu fii mistuit de el,
ci să te trezească la timp, ca pe Aaron şi ca pe Maria (Num. 12, 1-12).
Nu vezi că zadarnic lupţi tu, gură rea, căutând să înşeli, răspândind minciuni?
Nu vezi tu că cel pe care îl bârfeşti este binecuvântat de Dumnezeu şi plăcut Lui?
Nu vezi tu că tot focul tău te mistuie doar pe tine, iar lui nu-i face nici un rău?
Suflet nefericit, care mergi spre o veşnică osândă, trezeşte-te!

O Doamne, Dumnezeul duhurilor şi al oricărei puteri,
Te rugăm, ai milă de toate acele nefericite suflete care sunt stăpânite de cea mai vinovată dintre patimi: ura împotriva aleşilor Tăi!
Nu-i lăsa pe cei căzuţi în păcatul lui Alexandru (2 Tim. 4, 14)
sau al lui Diotref (3 Ioan 9-10),
să urmeze fapta acestora până la moarte.
Nu-i lăsa pe cei care fac păcatul acesta împotriva vreunui ales al Tău,
ci zguduie-i prin puterea Ta
şi îngrozeşte-i de soarta pe care şi-o pregătesc prin slujba pe care o fac (Rom. 1, 30-32).
Nu-i lăsa, Doamne, mai ales în amăgirea cea şi mai mare că, făcând o astfel de faptă, Îţi aduc vreo slujbă Ţie sau Lucrării Tale,
căci o mai mare prăpastie ca aceasta nu este alta (Ioan 16, 2).
Ci, dacă se căiesc de răul pe care l-au făcut, iartă-i, Doamne,
şi-i scapă de toate urmările care i-ar putea ajunge pentru răul făcut.
Nu ne lăsa niciodată într-o astfel de stare, încât, făcând răul împotriva fraţilor noştri, să credem că poate ieşi vreodată pentru cineva vreun bine din acest rău (Rom. 3, 8).
Amin.

*
* *

„Ispita, în sine, nu este păcat; învoirea cu ispita este păcat! Dumnezeu nu ispiteşte, dar îngăduie ispita fie pentru mântuirea sufletelor noastre, fie spre a ne da prilej să dovedim tăria credinţei noastre, şi astfel să avem drept la răsplătire“ (Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă).

*

De-ţi vine bârfitoru-n casă, nu-i zice: «Bun venit!», c-aşa
te faci părtaş nelegiuirii şi focului ce-o va urma
şi nu lăsa să-ţi întineze cu clevetiri auzul tău,
căci şi copiii tăi, şi casa le spurcă duhul lui cel rău!

*

Împotriva clevetirii vorba bună este-un leac:
spune bine chiar de omul care nu-ţi va fi pe plac
şi să vezi ce lucruri bune afli la vecinul tău
când n-ai limbă bârfitoare şi când ochiul nu ţi-e rău!