O ÎNTREBARE

O ÎNTREBARE

rintele Vasile Ouatu, ostașul jertfirii de sine, pg. 335-340

„În mijlocul vostru stă Acela pe care voi nu-L cunoaşteţi” (In 1, 27)

Dragul meu frate, cunoşti tu oare pe Domnul Iisus?
Iată o întrebare asupra căreia tu trebuie să te opreşti o clipă, să te gândeşti cu toată seriozitatea şi să-ţi dai un răspuns hotărât. O, de L-ai cunoaşte cu adevărat… câtă fericire se va revărsa asupra sufletului tău zbuciumat şi frământat!… Ştiu – şi parcă te aud spunându-mi: „Desigur că-L cunosc, că doar sunt creştin!”. O, de-ar fi aşa!… Dar ia gândeşte-te bine, ce fel de cunoaştere ai tu? Nu cumva ea este numai o umbră de noapte întunecoasă?
Deschizând Cartea lui Dumnezeu, vedem că nu toţi oamenii L-au cunoscut cu adevărat. Cei mai mulţi au avut o cunoaştere cu totul greşită despre Domnul. Chiar din primele clipe ale venirii Sale pe pământ, oamenii s-au împărţit. Irod împăratul vedea în Iisus pe Acela care-i va lua împărăţia, din care cauză s-a turburat şi apoi s-a umplut de mânie, dându-se la uciderea pruncilor. (Mt 2, 16-18).
Nicodim, un fruntaş al iudeilor, vedea în Domnul Iisus un învăţător de la Dumnezeu (In 3, 2; Mt 19, 16).
Femeia Samarineancă, un iudeu oarecare sau, cel mult, un proroc (In 4, 8).
Unii dintre oameni vedeau în Domnul Iisus pe unul din proroci: Ilie sau Ioan Botezătorul (Mt 16, 14) sau chiar pe un altul (In 6, 14). Alţii vedeau pe unul din feciorii lui David (Mt 22, 42), pe fiul tâmplarului Iosif (Mt 14, 15), iar alţii, în frunte cu fariseii, vedeau în Domnul un vrăjmaş al Legii (In 5, 16), un om păcătos (In 9, 25) şi chiar un samarinean care are drac (In 8, 48), din care cauză L-au prigonit şi asuprit, iar în cele din urmă, suferinţele Lui au culminat cu răstignirea de pe cruce. Dar însăşi ucenicii Domnului, cei care prin graiul Sf. Apostol Petru au strigat: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu” (Mt 16, 16), nici ei nu L-au cunoscut deplin până la revărsarea Duhului Sfânt; şi pildă pentru aceasta îi avem pe cei doi fii ai lui Zevedei, care văd în Domnul Iisus un împărat vremelnic (Mc 10, 37).
Iuda, unul dintre cei doisprezece ucenici, Îl vinde pe Domnul pentru 30 de arginţi (Mt 26, 14); iar Petru se leapădă de trei ori, cu jurământ (Mt 26, 71 şi 75). În faţa unei vorbiri mai adânci, (In 6, 60; 6, 66), ca şi în faţa suferinţei, înşişi ucenicii Îl părăsesc… (Mt 26, 31 şi 56).
În drumul spre Emaus, cei doi ucenici vorbesc cu Domnul Cel înviat şi nu-L cunosc (Lc 24, 13).
Maria Magdalena, stând lângă mormântul gol, plânge, iar când Domnul i Se arată înviat, ea îşi închipuie că-l vede pe grădinar; nu-L recunoaşte pe Iisus (In 20, 11-16).
Femeile mironosiţe, acelea care trăiseră multă vreme în jurul Domnului Iisus, nici ele nu L-au cunoscut. Venind la mormânt în zorii zilei, ele nu se aşteptau să-L vadă pe Iisus viu. De aceea, în faţa mormântului gol, s-au spăimântat. Când îngerul le vesteşte că Hristos a înviat, ele fug îngrozite. Cutremur, frică şi spaimă mare a cuprins sufletul lor, încât n-au mai îndrăznit să spună nimănui nimic (Mc 16, 8), iar apostolii, când aud de la femei că Iisus a înviat, acest lucru li se pare un basm (Lc 24, 11). De ce toate acestea? Pentru că nu L-au cunoscut cu adevărat. Fiecare îşi închipuia despre Iisus cu totul altceva decât ceea ce era El în realitate.
Prin urmare, iată, scumpul meu frate, atâtea dovezi care îţi arată într-un chip luminat că sunt şi oameni, ba încă printre cei socotiţi credincioşi, care au despre Domnul Iisus o cunoaştere insuficientă sau chiar pe de-a-ntregul greşită. Şi atunci, cât de mult trebuie să te gândeşti să vezi, nu cumva şi tu eşti unul din aceia care încă nu-L cunoaşte pe Domnul? Căci şi astăzi, ca şi atunci, în faţa lui Iisus, oamenii se împart. Câţi nu sunt şi astăzi care, în faţa propovăduirii lui Iisus, nu se umplu de aceeaşi mânie ca şi Irod cel nelegiuit (Mt 2, 3 şi 16; Lc 3, 19)? În loc să se apropie de Iisus cu duhul umilit şi inima zdrobită, spre a-şi mărturisi păcatele cu lacrimile pocăinţei, ei se împotrivesc. În loc să-L primească pe Domnul cu smerenie, ei îşi împietresc inimile, agonisindu-şi osândă pentru ziua mâniei (Rom 2, 6 şi 8; II Tes 1, 8; Evr 10, 31; Apoc 6, 17). Dar câţi nu sunt şi printre cei ce-şi zic ai Domnului care nu-L cunosc decât ca pe un mare învăţat, ca pe un adânc cugetător, care a dat lumii o învăţătură frumoasă şi o morală superioară… O, dar aceasta nu-i de-ajuns! A te opri aici înseamnă a nu cunoaşte nimic din tot ce este Iisus Domnul! Mai presus de toate, Iisus este ceea ce ne spune Scriptura prin graiul Sf. Ioan Botezătorul: „Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatul Lumii” (In 1, 30). Iisus este Fiul lui Dumnezeu, în Care Tatăl Şi-a pus toată dragostea Sa (Mt 17, 5). El este „Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu” (Mt 16, 16; In 20, 31). El este Acela care S-a ridicat pe cruce pentru ca să ne dobândească o mântuire veşnică (In 3, 15). El este Acela ale cărui mâini străpunse de cuie sângerează pentru tine. El este Acela care ne-a împăcat cu Dumnezeu Tatăl prin scumpă jertfa Sa (II Cor 5, 18-20). El este Acela în care „avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor” (Ef 1, 7). O, scump şi iubit frate! Îl cunoşti tu pe Iisus în acest fel?
Ah! dacă L-ai cunoaşte cu adevărat, ce fericit vei fi! În sufletul tău va coborî atunci o lumină care-ţi va lumina întreaga viaţă şi te va îndemna cu stăruinţă să rămâi strâns alipit de sânul dulce al Domnului Iisus. Abia atunci vei înţelege cât de mult te iubeşte Dumnezeu şi ce a făcut El pentru tine. Atunci vei pricepe de ce Iisus S-a dezbrăcat de slava Sa dumnezeiască şi a venit în lume îmbrăcat în haina umilită a chipului omenesc. În faţa iubirii atât de mari a Domnului Iisus, lacrimile pocăinţei vor curge fără încetare şi nimeni nu te va mai putea dezlipi de Iisus. Acolo îţi vei vedea toată mulţumirea şi toată fericirea.
Plecat sub crucea Lui, te vei vedea un om nou, născut din Dumnezeu. Ochii ţi se vor îndrepta în sus şi numai în sus, spre lucrurile veşniciei. Nimic din ale lumii nu te vor mai stăpâni. Tu vei afla atunci în Iisus pe Răscumpărătorul, pe Stăpânul şi Mântuitorul tău. Tu vei afla în El comoara preţioasă. L-ai găsit pe Acela care-ţi face viaţa o neîntreruptă sărbătoare. Oricât de mari vor fi valurile vieţii, pe tine nu te vor mai acoperi, căci Iisus este la cârma vieţii tale. Oricât de mult vor bate vânturile ispitelor, tu nu te vei clătina, deoarece Iisus e lângă tine. El te apără, te păzeşte şi te ocroteşte pas cu pas. Rezemat pe sânul Lui, tu vei avea pace, linişte, cu deplină seninătate. O, cât de fericit este omul care L-a cunoscut pe Iisus Cel viu, pe Iisus care S-a răstignit pentru mine şi pentru tine, iubite cititor! Pe Iisus Mântuitorul…
Mai ales astăzi, când vântul nedreptăţii suflă peste tot, când la fiecare pas nu auzi decât gemete şi suspine grele, când adevărul şi dreptatea sunt călcate în picioare, când tot ce este rău şi putregăios este îmbrăţişat, ocrotit şi chiar trâmbiţat, când păcatul şi fărădelegea stăpânesc totul şi domnesc peste tot, când egoismul şi gelozia, ura şi invidia, perversitatea şi laşitatea, fariseismul şi făţărnicia se unesc spre a distruge tot ce este sfânt, curat şi înălţător, când răutăţile cresc de la zi la zi şi, întocmai unui val năprasnic, vor să înăbuşe tot ce este dumnezeiesc în om, când satan, pe drept cuvânt, a pătruns peste tot şi în toţi, când lumina este socotită întuneric şi întunericul lumină, când păcatul este pus în locul sfinţeniei, când lumea zace într-o teribilă orbire duhovnicească şi înoată din greu prin mocirla gusturilor păcătoase, nu mai este nici o scăpare şi nici o nădejde, decât în Iisus şi numai în El. Acolo şi numai acolo este alinare şi mângâiere pentru orice suflet, oricât de zdrobit şi oricât de rănit ar fi el.
Dragă cititorule, opreşte-te o clipă din drumul vieţii tale şi vezi: Îl cunoşti tu pe Iisus? Coboară-te în tine, însuţi şi cercetează-te cu toată seriozitatea. Când toţi te urăsc, când toţi te sapă şi-ţi întind curse felurite, tu vino sub scutul Domnului Iisus. Când toţi te vrăjmăşesc, când toţi te nesocotesc şi te prigonesc, tu vino la sânul Domnului Iisus. Când toţi te urăsc şi te alungă, când toţi nu te mai pot suferi şi ar vrea să se scape de tine, tu nu uita că atunci Iisus mai mult te vrea, te caută şi te doreşte. Când grele suferinţe te apasă şi nicăieri nu-ţi poţi găsi odihnă, tu vino-n grabă, căci şi atunci Iisus te cheamă. Când toţi te ocărăsc şi te împroaşcă cu bârfiri otrăvitoare, deschide-ţi inima pentru Iisus şi El te va mângâia şi-ţi va alina orice durere. Iisus e singurul Care te înţelege, te vrea şi te iubeşte. El ştie starea ta şi-ţi cunoaşte suspinul inimii tale. Pentru aceea, ridică-te din lume şi vino la Iisus. El singur te iubeşte cu o iubire sfântă, cum nimeni altul nu te va iubi vreodată. Ridică-te dar şi vino fără întârziere sub steagul Domnului Iisus. Apropie-te de El şi El Se va apropia de tine. Deschide-I inima ta şi El te va umple de lumină, de viaţă şi de pace. Rupe chiar acum lanţul ce te leagă şi vino cu grabă la Iisus. Fără o hotărâre eroică de a o rupe cu lumea şi cu toate ale ei, tu nu vei putea niciodată să-L afli pe Iisus cu adevărat. Ridică-te şi Iisus te va lumina. Altfel vei rămâne mereu în întuneric şi Domnul Iisus te va părăsi. Valurile vieţii te vor lovi mereu şi te vor zdrobi pentru veşnicie. Iisus nu poate sta decât în lumină, căci El Însuşi este lumină. Apleacă-te dar chiar acum sub crucea de lumină a Domnului Iisus.
Nu te lăuda cu credinţa ta şi nici cu evlavia ori dărnicia ta, căci fără Iisus toate sunt numai zdrenţe murdare. Dezbracă-te de toate şi, ca şi cum te-ai fi născut din nou, apropie-te chiar acum de Domnul Iisus. Primeşte-L în inima şi-n duhul tău şi vei afla totul. Ascultă blânda Lui chemare şi vino cu inima deschisă la Cel ce astăzi Mâna îţi întinde. Vino, dragă cititor, [nici] o clipă nu mai întârzia, căci cine ştie dacă mâine nu e prea târziu? Astăzi este ziua mântuirii şi Iisus astăzi te caută, te vrea şi doreşte să te predai cu totul în Mâna Lui. Nu privi la lume şi nici la cei ce te înconjoară, căci toţi sunt vrăjmaşii mântuirii tale. Lumea te vrea în ale ei, să pieri cu ea pentru vecie, pe când Iisus te vrea fericit pentru totdeauna. Ce preferi, dragă cititorule: lumea, care te duce la moarte, la chin şi la suferinţă veşnică, ori pe Iisus, Care-ţi dă din plin viaţă fericită? Alege: moarte, ori viaţă; lumea, ori Iisus? Cugetă serios şi te hotărăşte. Totul depinde acum de tine. Ai în faţă paharul morţii şi paharul vieţi. Ce vrei? Să mori pe vecie, ori să trăieşti pe vecie?… Răspunde!