Comori Nemuritoare

Preot Iosif TRIFA, Pe urmele Mântuitorului – Însemnări din călătoria la Ierusalim

În decursul celor patruzeci de zile de după Înviere, Iisus S-a arătat mereu Apostolilor. Aceste patruzeci de zile au fost un fel de şcoală cu Apostolii pentru „înţelegerea Scripturilor“ şi, mai ales, pentru înţelegerea deplină a Jertfei Mântuitorului, căci învăţăceii nu înţelegeau încă deplin locul ce-l are Jertfa Crucii în planul mântuirii noastre sufleteşti.
Când „lucrul“ ce I se dăduse era gata cu totul, Mântuitorul Se pregătise să Se întoarcă înapoi de-a dreapta Tatălui, de unde venise. El biruise păcatul şi iadul şi acum Se pregătea să Se întoarcă la Tatăl.

Locul pe care Şi l-a ales Iisus pentru a Se despărţi de Apostoli şi a Se înălţa la cer a fost Muntele Măslinilor. Precum am mai amintit, Muntele Măslinilor stă faţă în faţă cu Ierusalimul, înspre răsărit, şi are două vârfuri: vârful aşa-numit „Muntele Galileii“ şi vârful numit „Muntele Eleonului“ sau „Muntele Înălţării“. Vârful cel mai înalt al Muntelui Măslinilor este Eleonul. Acesta este locul de unde S-a înălţat Iisus la cer.
După ce Iisus li S-a arătat Apostolilor în Muntele Galileii şi le-a lăsat ca testament porunca: „Mergând, învăţaţi toate nea­mu­rile…“, a plecat cu ei spre Muntele Eleonului. „Şi îi du­se pe ei până a­fară, spre Betania“ (Luca 24, 50). Be­tania nu era de­parte de Muntele Înălţării.
Mân­tuitorul ştia că a sosit cli­pa în ca­re Se va despărţi de Apostolii Săi, ştia că Apostolii se vor întrista. Spre mângâiere şi întărire, le aminteşte vorbele: „Şi, iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor“ (Matei 28, 20).
Ajungând în vârful Muntelui Eleon, Mântuitorul Îşi adună încă o dată, pentru cea din urmă dată, pe Apostoli în jurul Său. Se uită cu duioşie şi dragoste la ei. Ştia că despărţirea îi va durea şi de aceea le aminteşte încă o dată de făgăduinţa Tatălui, de „trimiterea Duhului Sfânt pe Care să-L aştepte în Ierusalim“ (Luca 24, 49).

Cele din urmă cuvinte ale Mântuitorului fură acestea: „Veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim, în toată Iudeea, de la Samaria şi până la marginile pământului“ (Faptele Apostolilor 1, 8). Acestea zicând, „Îşi ridică mâinile Sale şi îi binecuvântă. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer“ (Luca 24, 50-51).

Şi acum să ne apropiem de locul preasfânt de unde Iisus Mântuitorul S-a înălţat la cer. Din muntele Galileii despre care am vorbit, plecăm spre muntele Înălţării. Pe locul unde S-a înălţat Iisus la cer e azi o biserică arabă (musulmană), înconjurată cu mai multe clădiri, având de o parte şi un turn. Dăm la pag. 247 fotografia acestora. În mijlocul acestor clădiri, lângă turn, la stânga, unde se vede o cupolă, este biserica arabă, o biserică mică, având acoperiş boltit. Aici, în această biserică arabă, se află locul unde S-a înălţat Iisus la cer. Intrăm cu evlavie înlăuntru, cântând Troparul Înălţării: „Înălţatu-Te-ai întru mărire, Hris­toase, Dumnezeul nostru, bucurie făcând uceni­cilor cu făgăduinţa Sfântului Duh, încredinţându-se prin ei binecuvântare. Că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii…“.

Înăuntru, în biserică, se păstrează o stâncă de pe care S-a înălţat Iisus la cer. E un vârf de stâncă pătrată în care se vede săpată o urmă de om; călugării spun că e urma ce a lăsat-o Iisus Mântuitorul când S-a suit la cer. Ne închinăm cu evlavie în faţa acestui sfânt loc şi sărutăm piatra sfântă care a fost martoră Înălţării Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Un fior te cuprinde când te rogi în acest loc. Este ceva în acest loc ce te mângâie, îţi dă tărie, nădejde şi putere. Parcă auzi glasul Lui: „Nu vă temeţi, iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului!“ (Matei 28, 20). „Să nu se tulbure inima voastră; aveţi încredere în Dumnezeu, aveţi încredere în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe lăcaşuri. Şi, după ce Mă voi fi dus şi vă voi pregăti vouă loc, iarăşi Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu şi voi să fiţi“ (Ioan 14, 1-3).

Nu vă te­meţi, cre­din­cioşilor, căci Domnul ne găteşte nouă loc în cer! Nu vă temeţi voi, cei ce suferiţi nedreptăţi, batjocuri, bătăi pentru Domnul şi sufletul vostru, căci El vă găteşte vouă lăcaş în casa Tatălui din cer!… Bucu­raţi‑vă toţi cei care trăiţi o viaţă cu Domnul, căci plata voastră multă este în cer!

Mă gândesc în acest loc că Domnul Iisus iarăşi va veni aşa cum S-a dus (Faptele Apostolilor 1, 11). „Va veni pe norii cerului cu putere şi mărire, va veni ca Judecător, ca să dea fiecăruia după faptele sale“ (Matei 24 şi Apocalipsa 22, 12). „Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua şi ceasul în care Fiul Omului va veni“ (Matei 25, 13). „Luaţi aminte ca să nu vă afle ziua aceea dormind“ (Matei 25). Ferice de cel care va fi aflat priveghind!