Pe locul unde împărăteasa Elena a aflat Sfânta Cruce

Pr. Iosif TRIFA, Pe urmele Mântuitorului – Însemnări din călătoria la Ierusalim

… După a treia înconjurare, ne pogorâm la locul unde s-a aflat Crucea Mântuitorului. Înainte de a ne pogorî în acest loc, voi spune cum a fost aflată Crucea Mântuitorului.

După Învierea Mântuitorului, iudeii, în ura lor, au aruncat crucile răstignirii într-o adâncitură de lângă stânca Golgotei. Peste ele au cărat apoi gunoaie. Mai târziu, veniră şi pă­gânii şi mai astupară şi ei locurile sfinte, clădind peste ele temple idoleşti. Venind la putere împăratul creştin Constantin cel Mare, la anul 326, împărăteasa Elena plecă din Constantinopol la Ierusalim să afle Crucea pe care fusese răstignit Mântuitorul. Numai cu mare greutate putu afla împărăteasa Elena locurile sfinte, căci muntele Golgota era clădit cu temple idoleşti care trebuiră dărâmate. Împărăteasa însăşi stătea de faţă la lucrări şi arăta ostaşilor şi lucrătorilor unde să sape. După multă săpătură, în sfârşit, fu descoperită peştera Sfântului Mormânt şi, nu departe de acolo, fură aflate şi cele trei cruci de lemn în care se păstrau încă piroanele răstignirii. Greutatea era însă acum să se afle care dintre cele trei cruci este Crucea Mântuitorului. Atunci, Patriarhul din acele vremi, Macarie, duse toate cele trei cruci şi le atinse de o femeie bolnavă. Când se atinse de ea a treia cruce, îndată se tămădui. Prin această minune se află Crucea Mântuitorului. Împărăteasa Elena o îmbrăcă într-o ladă de argint făcută în formă de cruce, iar Patriarhul Macarie o aşeză cu mare prăznuire în biserică. Popor mult se strânse cu acest prilej la biserică şi gloata năvălea să vadă şi să sărute Sfânta Cruce. Atunci, Patriarhul Macarie se sui pe un loc înalt şi ridică Sfânta Cruce în văzul tuturor. Poporul îngenunché în faţa ei, strigând cu glas înalt: „Doamne, miluieşte!“. În amintirea acestei aflări a rămas Praznicul Aflării şi Înălţării Sfintei Cruci.

Împărăteasa Elena a lăsat Sfânta Cruce în grija Patriarhului Macarie. Ea a dus cu sine numai o parte din Sfânta Cruce şi piroanele. Însă, în curgerea vremilor şi a prigoanelor, Sfânta Cruce s-a pierdut. În muzeul Patriarhiei din Ierusalim, se arată azi numai câteva firicele de lemn despre care se spune că ar fi din Crucea Mântuitorului.

Pe locul unde împărăteasa Elena a aflat Sfânta Cruce

Şi acum să ne pogorâm la locul unde a fost aflată Crucea Mântuitorului.
Coborâm într-un adânc de stâncă treizeci de trepte, unde apoi se desface un loc larg. Aici e capela «Sf. Elena».

Dăm pe pagina de alături fotografia acestui loc. În acest loc a stat împărăteasa Elena şi, arătând ostaşilor unde să sape, privea cum decurg lucrările. Călugării arată o deschizătură (se vede în dreapta fotografiei) unde ar fi şezut împărăteasa şi ar fi privit lucrările. Pe acest loc atârnă o icoană cu chipul împărătesei Elena.

Locul unde s-a aflat Sfânta Cruce e şi mai în adânc. Din capela «Sfânta Elena» coborâm în adânc încă vreo 15-20 de trepte. Acest coborâş e mai îngust. Prin săpătura stâncii, abia pot străbate deodată câţiva oameni. Jos, în adânc, se află un loc ceva mai larg. Acesta e locul unde a fost aflată Crucea Mântuitorului.

Stau cu sufletul înfiorat pe acest loc. Abia acum încep a-mi da seama că întreagă Biserica Sfântului Mormânt e săpată şi vârâtă în stânca Golgotei. Parcă dorul şi setea mântuirii sufleteşti au săpat tot mai adânc, mai adânc după Izvorul Vieţii din stânca Golgotei.

E aici o adâncime de peste 20 de metri, deci Crucea Mântuitorului a fost aflată la o mare adâncime, a fost aflată la o uriaşă adâncime. Stând aici pe acest loc, eu mă gândesc: o, ce înţeles adânc are acest lucru şi pentru noi, creştinii de azi! Ca şi oarecând împărăteasa Elena, şi noi trebuie să aflăm Crucea Mântuitorului.

Crucea Mântuitorului e şi azi o taină ce se află numai pătrunzând în adânc, mai adânc în înţelesul vieţii creştineşti. Să afli Crucea Domnului înseamnă să afli dragostea lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Care S‑a răstignit pentru tine şi păcatele tale. Să afli Crucea lui Iisus înseamnă să afli cât de grozav a fost păcatul tău, că a trebuit Însuşi Fiul lui Dumnezeu să moară pentru iertarea ta. Să afli Crucea lui Iisus înseamnă să afli şi să înţelegi cuvintele Apostolului Pavel: „Voi nu mai sunteţi ai voştri, ci sunteţi ai lui Iisus Hristos, Care v-a răscumpărat cu un preţ mare“ (I Corinteni 6, 19; 3, 23) şi trebuie să trăiţi o viaţă pusă cu totul în slujba Lui.

Dacă n-ai aflat aceste lucruri, atunci să ştii, dragă cititorule, că pentru tine şi azi e îngropată Crucea Mântuitorului, adică darurile ei. Sunt şi azi destui creştini care încă n-au aflat Crucea Mântuitorului şi de aceea nu-i nici o putere în viaţa lor.

Cu aceste gânduri stau pe locul unde s-a aflat Crucea Mântuitorului. Patriarhul face rugăciunea Înălţării Sfintei Cruci şi apoi ieşim afară şi intrăm iarăşi în Sfântul Altar. După sfârşitul slujbei, pelerinii se cuminecă. O seamă dintre noi rămânem să venim la Liturghia ce se va face la noapte, să ne împărtăşim atunci. După ce sărutăm Sfântul Mormânt, ieşim din biserică.