Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 13 septembrie:

„În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!“ (Psalmi 104, 31).

bibliaNu este faptă sau cuvânt al nostru de care să nu se bucure cineva!
De unele se bucură satana,
de altele Se bucură Domnul.
De unele se bucură stricăciunea,
de altele se bucură virtutea.
De unele se bucură cei răi,
de altele se bucură cei buni…
Nu există om de care să nu se bucure cineva.
Nu există viaţă sau moarte de care să nu aibă cineva un folos.
Nu există nimic din care să nu aibă cineva un câştig sau o bucurie.
Dar nu este tot una pentru noi dacă bucurăm cu faptele şi cu vorbele noastre pe Domnul – sau pe diavolul!

Desigur, noi putem sluji după voie: ori lui Hristos, ori lui satana.
Putem face ori binele, ori răul,
putem să binecuvântăm Numele Domnului Dumnezeu sau putem să-L blestemăm.
Dar dacă acest lucru pare acum, pentru mulţi, fără prea mare însemnătate, vine ziua când se va vedea totuşi cât de mare a fost.
Vine Ziua când se va vedea cât de deosebit lucru a fost a-I sluji lui Dumnezeu sau a nu-I sluji (Mal. 3, 18).
A-L bucura pe Dumnezeu sau a-L întrista.
A folosi lui Hristos sau a folosi diavolului.

Oricine Îl iubeşte din tot sufletul pe Domnul Iisus Hristos şi doreşte din toată inima bucuria lui Dumnezeu şi mântuirea oamenilor,
desigur că, după tot ce vede şi aude acum în lume, în oameni şi între oameni,
are prea puţin temei să se mângâie.
Cele ce bucură pe diavolul sunt nespus de multe şi de mari,
pe când cele ce Îl bucură pe Domnul sunt aşa de puţine şi de slabe.
Prea mult umblă cei mulţi să-l bucure pe cel rău şi prea puţin umblă cei puţini să-L bucure pe Dumnezeu!
Din tot ce bucură pe satana, omul şi omenirea au numai blestem şi nenorocire,
numai silnicie, sânge, lacrimi şi iad.
Căci diavolul se bucură de ură, de cruzime, de dezbinări, de tiranie, de desfrânare.
Dar din tot ceea ce bucură pe Dumnezeu, viaţa trupească şi sufletească a omului are numai binecuvântare şi câştig.
Căci Dumnezeu Se bucură de pace, de buna-înţelegere, de dragoste şi de adevăr.

Dragă suflete, cercetează-te bine spre a cui bucurie lucrezi şi vorbeşti tu?
Cu câte din faptele tale zilnice şi din cuvintele tale Îl bucuri pe Dumnezeu
şi cu câte bucuri iadul?
Căci, în măsura în care bucuri adevărul sau minciuna, Îi foloseşti lui Dumnezeu sau diavolului.
Îi slujeşti Unuia sau celuilalt
şi vei fi al Unuia sau al celuilalt!

Dragul meu, dacă până acum bagi de seamă că ai bucurat mai mult pe cel rău decât pe Cel Bun,
din clipa aceasta să nu mai fie aşa!
Rupe-o cu satan şi uneşte-te cu Hristos chiar acuma!
Începe să vorbeşti şi să lucrezi în aşa fel ca mai departe, începând de azi, să Se bucure de tine Domnul!
Să Se bucure Domnul în fiecare dimineaţă de rugăciunile tale!
Să Se bucure toată ziua de gândurile, de vorbele, de faptele şi de căile tale!
Iar seara, să Se bucure Domnul de mulţumirile tale!…
Să Se bucure Domnul de banii tăi,
de timpul tău,
de casa ta,
de copiii tăi,
de bunurile tale.
Şi de nimic din toate acestea ale tale să nu se mai bucure niciodată şi în nimic cel rău.
Să Se bucure Domnul de viaţa ta.
De moartea şi de sufletul tău să Se bucure numai Dumnezeu şi ai Lui.
Pentru că numai atunci va fi cu adevărat bine pentru tine şi pentru toţi câţi vei avea tu să răspunzi la Judecata lui Dumnezeu!

O Doamne Iisuse, Mântuitorul meu Preadulce,
Care, pentru că m-ai iubit atât de mult, Ţi-ai dat Sângele pe Cruce pentru mine,
Te rog, din toată inima mea, să mă ajuţi şi pe mine să-Ţi dăruiesc şi eu tot ce mi-ai dăruit Tu!
Tu, Doamne Iisuse, ai căutat numai bucuria mea, prin tot ce ai făcut şi faci!
Ajută-mi să caut şi eu să-Ţi fac mereu numai bucurie.
Să Te bucuri Tu, Doamne Iisuse, de toate zilele şi nopţile mele,
să Te bucuri Tu de toate cuvintele şi faptele mele,
să Te bucuri Tu de darurile mele, de sănătatea mea, de munca mea,
să Te bucuri Tu de familia mea, de urmaşii mei şi de roadele mele,
să Te bucuri Tu, Doamne, de viaţa mea, de moartea şi de veşnicia mea.
Să Te bucuri Tu de noi toţi, Doamne,
că Mâna Ta ne-a făcut
şi bunătatea Ta ne ţine viaţa,
Sângele şi Jertfa Crucii Tale ne-au răscumpărat de la pierzare şi Dragostea Ta ne vrea cu gelozie pentru Tine.
Să Te bucuri Tu,
căci Tu Singurul ai tot dreptul asupra noastră!
Acum şi în veşnicie.
Amin.

*
* *

În tot ce ai, n-ai nici un merit,
căci toate le-ai primit în dar:
şi viaţa, şi înţelepciunea, şi pâinea – toate – în zadar,
ci doar voinţa-n folosirea acestora,
frumos sau rău,
e de la tine
– şi-n aceasta se-arată viitorul tău!

Cântarea Psalmului 104

1. Binecuvântează, suflete al meu,
binecuvântează-n veci pe Dumnezeu!
Doamne, Tu eşti mare, necuprins de Sfânt,
strălucirea slavei este-al Tău veşmânt!

2. Cu lumina, ca-ntr-o haină, Te-nveleşti,
cerul, ca un cort, Tu, Doamne,-l dezveleşti,
3. Faci din ape vârful Locului Tău Sfânt,
din nori Tu-Ţi faci cortul şi pluteşti pe vânt.

4. Tu Îţi faci din vânturi solii Tăi cei iuţi
şi, din flăcări, slujitorii Tăi temuţi.
5. Tu ai pus pământul pe-aşezarea sa
şi el niciodată nu s-a clătina.

6. Tu-l acoperisei cu adâncu,-atunci,
ca şi cu o haină care i-o arunci,
apele stăteau pe munţii-atunci aşa…
7. Dar fugit-au toate la certarea Ta,

de-al Tău glas de tunet apele-au fugit
8. Peste munţi şi văi – şi nu s-au mai oprit
până-n locul unde ele-aveau de stat,
unde hotărârea Ta le-a aşezat.

9. Margini Tu le-ai pus şi nu le vor păşi
ca să nu se-ntoarcă lumea-a ’coperi.
10. Tu faci ca izvoare să ţâşnească-n văi
şi ele curg toate printre munţii Tăi.

11. Tu adăpi în ele fiare din câmpii
şi-şi astâmpăr setea-asinii din pustii.
12. Păsările-au cuiburi pe marginea lor
şi, prin ramuri, ele fac un dulce cor.

Tu uzi munţii, Doamne, din Lăcaşu-Ţi sfânt
şi cu roade saturi tot acest pământ.
14. Tu faci să răsară vitelor păşuni
şi verdeţuri, hrană pe pământ aduni,

15. Vin, spre-nveselire, untdelemn curat,
pâinea spre-ntărire, toate Tu le-ai dat.
16. Sunt udaţi copacii Domnului Slăvit,
cedrii din Liban ce Domnul i-a sădit.

17. Sus, în ei fac cuiburi păsări din amiazi,
cocostârcu-şi are locul lui în brazi,
18. Munţii cei înalţi sunt adăpost la cerbi
şi-adăpost la iepuri, stâncile cu ierbi.

19. El făcut-a luna pentru vremuri, sus,
soarele cunoaşte când e-al lui apus.
20. Tu dai întuneric, noaptea Tu o faci
şi-atunci orice fiare mişcă-ntre copaci.

21. Urlă după pradă puii cei de leu,
îşi cer şi ei hrana de la Dumnezeu.
22. Când răsare ziua fug napoi, cu zor,
şi se culcă iară-n vizuina lor.

23. Însă omu-ncepe munca-i pe hotar
şi munceşte până se-nserează iar.
24. Cât de multe-s, Doamne, câte-ai făptuit,
Tu, cu-nţelepciune, toate le-ai zidit!

25. Iată marea-ntinsă… şi în apa sa
ce vieţuitoare mişună în ea!
26. Acolo corăbii umblă cu temei
şi leviatanul joacă-n valul ei.

27. Toate-acestea, Doamne,-aşteaptă mila Ta
hrana lor la vreme tuturor a da,
28. De le-o dai Tu, Doamne, ele o primesc,
Îţi deschizi Tu mâna, ele se hrănesc,

29. Îţi ascunzi Tu Faţa, ele se-nspăimânt’,
le iei Tu suflarea, iar se fac pământ.
30. De-Ţi trimiţi suflarea, iarăşi le zideşti
şi-astfel faţa lumii pururi o-nnoieşti.

31. Până-n veci va ţine slava Domnului,
bucure-Se Domnul de lucrarea Lui!
32. De priveşti pământul, el va tremura,
de-ai atinge munţii, ei vor fumega.

33. Domnului cânta-I-voi cât voi mai trăi,
voi slăvi pe Domnul până cât voi fi.
34. Ale mele graiuri fie-I Lui pe plac,
bucuros de Domnul eu voi fi în veac.

35. Piară păcătoşii toţi de pe pământ,
cei răi nu mai fie, ducă-se-n mormânt.
Lăudaţi pe Domnul, toţi, în orice fel,
binecuvântează-L, suflete, pe El!