Episcopul LONGHIN, Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!
Am socotit necesară apariţia acestei cărţi datorită faptului că ne aflăm într-un moment greu, într-un moment de răscruce al credinţei celei adevărate şi, de fapt, al mântuirii noastre – a întregii creştinătăţi ortodoxe de astăzi şi de mâine.
Cel rău vrea să ne distrugă sufletele, luptând să nimicească orice urmă de credinţă din popor. El întotdeauna a căutat să ne despartă de Dumnezeul cel adevărat, dar astăzi urmăreşte să facă acest lucru prin ecumenism… mişcare în cadrul căreia, pentru anul 2016, se pregăteşte aşa-zisul al optulea Sinod Ecumenic (sau Sinod Panortodox). Se doreşte ca acest sinod să se ţină la Constantinopol, în fosta biserica ortodoxă «Sfânta Irina», care acum este transformată în moschee musulmană.
Îl rugăm pe Preamilostivul Dumnezeu să facă El ca acest strigăt al nostru să fie auzit şi înţeles ca un semnal de alarmă de către sufletul fiecărui drept-măritor creştin. Căci dorim, prin aceste mesaje duhovniceşti culese aici din scrierile Sfinţilor Părinţi, să aducem la cunoştinţa tuturor fiilor Bisericii noastre gravul pericol al lepădării de credinţa ce ne ameninţă. Şi totodată vrem să transmitem tuturor îndemnul să rămânem în învăţătura mântuitoare pe care am primit-o prin descoperire de la Însuşi Fiul lui Dumnezeu, Domnul Iisus Hristos, învăţătura care a fost dată sfinţilor „o dată şi pentru totdeauna” (Iuda 3) şi care, prin Sfinţii Săi Apostoli şi urmaşii lor, a ajuns până la noi. Aceasta este credinţa în care ne-am născut şi în care ne-a educat Biserica noastră Ortodoxă, prin Sfinţii Părinţi.
Pentru acest har pe care Dumnezeu ni l-a dat nouă nevrednicilor şi netrebnicilor robi ai Săi, suntem datori să-I aducem zi şi noapte mulţumiri neîncetate şi laudă nesfârşită marelui Său Nume.
Acum însa, chiar dacă va trebui cu preţul vieţii noastre să ne apărăm această dreaptă credinţă, dacă va trebui să ne vărsăm sângele pentru ea sau dacă va trebui să murim de o mie de ori şi să suferim pentru iubitul nostru Mântuitor, Îl rugăm pe El să ne umple de o sfânta putere în această luptă şi de un nebiruit curaj de mărturisire a adevărului. Să ne dea înţelepciunea care vine de sus şi discernământul clar în faţa acestor provocări, pentru a nu deveni părtaşi cu trădătorii.
Să nu schimbăm slava cerească şi fericirea veşnică pe o nevrednică slava pământească, trecătoare şi deşartă. Să rămânem creştini ortodocşi, să credem şi să apărăm cu tărie ceea ce aparţine doar unicei corăbii a mântuirii, care este Biserica Ortodoxă, cea Una Sfânta, Soborniceasca şi Apostolească.
Ne rugăm Domnului Dumnezeului nostru să ne ajute să înţelegem că pe primul loc în tot ceea ce înseamnă credinţa şi viaţa a noastră trebuie să fie şi să rămână El şi nicidecum oamenii. Pentru că de multe ori oamenii ne poruncesc împotriva poruncilor Sale şi ajungem astfel în situaţia în care să ne întrebăm de cine să ascultăm: de El sau de ei? Ferice va fi de noi atunci dacă ne vom putea da şi nouă, şi lor acelaşi răspuns hotărât pe care l-au dat Sfinţii Apostoli într-o stare asemănătoare: „Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni!” (Fapte 5, 29). Căci oamenii, de cele mai multe ori, asculta glasul demonic al lui Lucifer, aşa cum l-au ascultat îngerii care, pentru această ascultare, au căzut odată cu el din cer.
Dorim din toată inima şi mărturisim cu cutremur că vrem să ne păstrăm credinţa ortodoxă până la sfârşit, curată, dreapta şi netrădată, după cum am şi primit-o; că nu avem să schimbăm nimic din sfintele canoane, nici din Sfânta Tradiţie şi nici din mărturisirea pe care au făcut-o Sfinţii Părinţi, uneori chiar cu preţul vieţii lor. Ci doar un singur lucru ne-a mai rămas de împlinit: străduinţa de a ne schimba viaţa. Să părăsim păcatul şi tot ceea ce este rău şi murdar în noi, în fiecare, pentru că, în pocăinţă şi cu o credinţă statornică, să aşteptăm ziua mult dorită a întâlnirii noastre cu Dumnezeu.
Am vrea ca, prin această carte, să adresăm o stăruitoare şi fierbinte rugăminte tuturor fiilor Bisericii noastre şi, mai ales, slujitorilor ei: să stea bine, să stea cu frica, să ia aminte la învăţătura sănătoasă care ne-a fost dată de Preabunul Dumnezeu. Noi, păstorii, să ne întoarcem şi să ne ţinem păstoriţii la păşunea cea adevărată, la izvorul sfintei noastre Ortodoxii.
Şi să ne păzim cu toată teama şi grijă de marea primejdie ce se pregăteşte de către cei fară-de-lege, pentru a nu fi atraşi, prin acceptarea învăţăturilor mincinoase, în prăpastia înspăimântătoarei lepădări de credinţa şi în marea înşelăciune a acestui Sinod Panortodox, care mai dinainte de a se ţine este denumit „Mare şi Sfânt”, când încă nici nu se cunosc toate temele pe care le va dezbate şi, mai ales, hotărârile pe care le va lua în privinţa viitorului Bisericii Ortodoxe.
Cerem mila şi binecuvântarea lui Dumnezeu peste toţi cei ce vor citi această carte şi Îl rugăm pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pentru rugăciunile Preacuratei Sale Maici şi ale tuturor Sfinţilor, să ne ajute, în aceste clipe grele de încercare, să rămânem până la sfârșit mărturisitori ai sfintei noastre credințe ortodoxe.
Bănceni, la sărbătoarea Sf. Nicolae, 2015
† Episcopul Longhin
Postăm aici – cu binecuvântarea PS Longhin – cartea Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte! pentru cei care doresc să o citească.