„Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului. Precum este scris în Legea Domnului, că orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului. Şi să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel. Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui. Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului. Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii, El L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, Că ochii mei văzură mântuirea Ta, Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.
Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc. Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi. Şi era şi Ana proorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţe şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa. Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim.”
Sfântul şi Dreptul Simeon s-a născut cu 360 de ani înaintea Domnului nostru Iisus Hristos.
Între cei şaptezeci de înţelepţi ai lui Izrael pe care i-a numit Ptolomeu Filadelful, regele Egiptului, ca să traducă Vechiul Testament din limba ebraică în limba greacă, a fost ales şi Simeon, despre care Sf. Tradiţie spune că era „un înţelept şi iscusit întru dumnezeiasca Scriptură“.
Acesta, ajungând cu traducerea la versetul 14 din cap 7 al cărţii Profetului Isaia: „Iată fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu“, şi neputând întelege cum o fecioară poate da naştere unui fiu, cu un cuţit a dorit să şteargă şi să modifice textul. Un înger al Domnului i s-a arătat însă, l-a oprit şi i-a ţinut mâna, zicând: „Nu fi necredincios faţă de cele scrise şi a căror împlinire singur o vei vedea. Pentru că nu vei gusta moartea până ce nu vei vedea pe Cel ce se va naşte din Curata Fecioară, Hristos Domnul“.
Şi pentru că tot se îndoia, o palmă nevăzută l-a lovit peste obraz şi a auzit un glas spunându-i: „Pentru că n-ai crezut Scripturii, nu vei gusta moartea până ce nu vei vedea şi lua în braţe pe Hristosul Domnului”.
Şi atunci Simeon a lăsat textul Scripturii aşa cum l-a găsit. Dar tot se indoia. Trecând pe lângă o apă mare, a aruncat inelul său departe în valuri şi a zis: „De va fi adevărat că o Fecioară va naşte Prunc, să vină inelul acesta iarăşi la mine“.
Spre seară, a cumpărat peşte de la nişte pescari şi, curăţindu-l, a găsit inlelul în burta acestuia. Frică mare l-a cuprins atunci pe Simeon şi a crezut cu putere cuvintele îngereşti şi prooroceşti. Apoi a aşteptat cu dor venirea lui Hristos în lume. Şi era drept cu viaţa şi fără prihană, ferindu-se de tot răul, şezând lângă biserică şi rugându-se lui Dumnezeu să miluiască lumea Sa şi să izbăvească pe oameni de diavolul cel viclean.
La 40 de zile după naşterea Pruncului Iisus, Acesta a fost adus la Templul din Ierusalim de către Fecioara Maria şi Dreptul Iosif, după obiceiul Legii vechi, care spunea că primul născut trebuia inchinat lui Dumnezeu, şi ca sa fie răscumparat, trebuiau aduse la templu doua turturele, ca jertfă de răscumpărare. Atunci Sfântul Simeon, îndemnat de Duhul Sfânt, a luat în mâini pe Domnul şi a zis: „Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta“.
Privind Pruncul din braţele sale, Sfântul Simeon a proorocit despre patimile şi răstignirea lui Hristos, spunând că va trece prin sufletul Maicii Sale o sabie cu două tăişuri.
La fel, o altă proorociţă, Ana, văzând Pruncul adus la Templu, a proorocit despre El „tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim“.