Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 2 septembrie:
„Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui“ (Psalmi 100, 2).
O, cât de plăcut şi de iubit lui Dumnezeu este omul acela care, tot ce face, face cu bucurie şi cu voioşie!
Omul care, oriunde este trimis şi orice însărcinare primeşte, nu murmură şi nu cârteşte,
nu se întunecă şi nu strigă,
nu bombăneşte şi nu trânteşte,
nu se arată împotrivitor şi nu se plânge,
ci de fiecare dată se arată gata să asculte cu bucurie,
să dea cu inimă largă,
să meargă cu bunăvoinţă
şi să înceapă fără zăbavă ceea ce i se cere.
Dar nu numai lui Dumnezeu Îi este drag de un astfel de suflet, ci şi oricărui om care are a face cu el.
Dacă este copil, părinţii lui nu-l mai văd de drag şi nu l-ar da pe nimic în lume.
Dacă este slujitor, el ajunge pentru stăpânii lui ca un fiu.
Dacă este soţ, el face căminul lui şi căsnicia sa pline de bucurie şi totdeauna fericite.
Dacă este părinte, sau stăpân, sau învăţător, ferice de toţi cei care vor fi crescuţi, îndrumaţi şi luminaţi de el.
Dacă este frate sau soră, câtă lumină aduce, cât bine face, câtă dragoste răspândeşte în jurul său.
O, cât de scump este tuturor un astfel de suflet bun şi ce lucrare unită, binecuvântată şi bună face el!
O, ce minunat lucru este când în Biserica lui Hristos sunt cât mai multe astfel de suflete care, tot ce fac, fac cu bucurie!
Ce minunat este să vezi un suflet credincios care, cu bucurie, este oricând gata să facă tuturor totul (1 Cor. 9, 22).
Pe care oricine îl poate lua oricând ca pildă de bucurie şi de răbdare,
de smerenie şi de bunăvoinţă,
de cinste şi de hărnicie,
de înţelepciune şi de cumpătare…
Chiar dacă acela care priveşte pe un astfel de frate este mai bătrân ca el, sau mai învăţat, sau mai sănătos, el, ca dragul Timotei, poate fi o pildă tuturor.
Pe faţa unui astfel de om străluceşte totdeauna pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere
şi care îi călăuzeşte neîncetat orice gând şi orice hotărâre a inimii lui, în chip deplin, bucuros şi grabnic, în Hristos (Filip. 4, 7).
Oriunde îl întâlneşti pe un astfel de suflet, nu-l mai uiţi niciodată. Pentru că el niciodată nu va fi neliniştit, nici nervos, nici trist,
mergând după Domnul sau după fraţi.
Rugăciunea lui nu va fi gemete şi văicăreli după bunuri sau stări lumeşti pierdute
şi nici numai cereri pentru el şi el, şi el…
Răbdarea lui nu va fi morocănoasă, ci senină şi primită cu dragă inimă.
Munca lui nu va fi mânioasă şi smucită, nici făcută silit, ca o pedeapsă sau ca o datorie neplăcută şi obositoare, ci privită ca un har, împlinită cinstit, ca o datorie de conştiinţă, cu o statornică şi convinsă bucurie.
În relaţiile sale, un astfel de fiu al bucuriei, nu numai cu Dumnezeu, dar şi cu cel mai din urmă om, va fi împodobit totdeauna cu acea rară şi fericită virtute care este bunacuviinţă îndatoritoare.
Toate acestea îl vor face să fie admirat chiar şi de acei care nu-l pot iubi din pricina credinţei şi a ascultării lui de Hristos.
Dragă suflet credincios, să ştii şi tu că nu este pe lumea aceasta nici un lucru pe care ni l-am putea dori şi care ne-ar putea fi mai de folos decât acest dar!
Pentru că nimic nu ne poate face mai vrednici de dragostea lui Dumnezeu
şi de preţuirea oamenilor
decât o astfel de purtare.
Tot ce faci şi tu, fă cu bucurie, totdeauna şi oriunde, fiindcă acesta este un îndemn de cea mai mare însemnătate pentru fiecare din noi.
Dacă şi aşa tot trebuie să suferim, sau să lucrăm, sau să mergem, sau să luptăm, sau să stăm, de ce să nu facem aceasta cu bucurie, când, în felul acesta, totul este şi mai uşor,
şi mai plăcut,
şi mai frumos,
şi mai creştineşte! Şi pentru noi. Şi pentru Dumnezeu!
O, cât de minunat a ajuns astfel până aici, până la sfârşitul Psalmului 100, fericitul credincios de la începutul Psalmului 1! Şi noi cu el!
Doamne Iisuse Hristoase,
Dumnezeul şi Mântuitorul nostru,
Învăţătorul şi Modelul nostru,
Stăpânul şi Slujitorul nostru,
slavă şi binecuvântare veşnică Numelui Tău slăvit şi binecuvântat!
Tu, măcar că erai Stăpânul, Te-ai făcut Robul (Ps. 40, 7-8; Filip. 2, 6-7).
Şi măcar că erai Domnul, Te-ai făcut Slujitorul tuturor (Ioan 13, 14-15).
Te rugăm, dăruieşte-ne şi nouă tuturor acest duh de bucuroasă slujire totdeauna.
Fă-ne să fim gata şi noi, cu sinceră bucurie şi fără nici o greutate, pentru orice slujbă folositoare Ţie şi semenilor noştri.
Dă-ne totdeauna o inimă bună şi înţelegătoare, binevoitoare şi plină de iubire, pentru că atunci nimic nu ne va părea prea greu, nici prea departe,
nici prea lung.
Şi fă, Doamne Iisuse, ca astfel şi drumul nostru pe care îl mai avem încă de făcut, să fie încununat cu roade vrednice şi multe spre bucuria Ta.
Iar sfârşitul nostru să fie un fericit strigăt de bucurie pentru slava Ta.
Amin.
Cântarea Psalmului 100
Al lui David.
1. Strigaţi toţi de bucurie
pentru Domnul Mare,
oameni de pe tot pământul,
căci e Sfânt şi Tare,
toţi câţi locuiţi pământul,
Domnu-i Sfânt şi Tare!
2. Slujiţi Domnului cu toţii
plini de bucurie,
toţi naintea Lui să vină
plini de veselie,
plini de bucurii, de cânturi
şi de veselie.
3. Toţi să ştiţi că Domnul este
Dumnezeu, ce-n lume
ne-a făcut să-I fim o turmă,
El să ne îndrume,
noi să-I fim popor, şi Domnul
viaţa să ne-o-ndrume!
4. Pe-a Lui porţi intraţi nălţându-I
slavă şi cântare,
şi în curtea Lui slăviţi-I
Numele Lui Mare,
binecuvântaţi, slăviţi-I
Numele Lui Mare!…
5. Domnu-i bun şi bunătatea-I
ţine cât vecia
şi din neam în neam Îşi ţine
El credincioşia,
pentru-ai Lui Îşi ţine veşnic
El credincioşia.