Fragment din vorbirea fratelui Traian Dorz la nunta de la Poienile Izei – 28 septembrie 1980: UNUL CU FAŢA SPRE CELĂLALT

isf_spovedanie_lÎntre cele şapte Taine despre care se vorbeşte şi pe care noi le ştim, ale Bisericii noastre, este şi Taina Pocăinţei. Taina aceasta a Pocăinţei, ca şi celelalte Taine, a căpătat un prea şters şi un prea necunoscut înţeles în inima şi în viaţa multora dintre noi.
Taina Pocăinţei este Taina Naşterii din Nou, pe care a cerut-o Mântuitorul când a zis: „Dacă nu vă veţi naşte din nou, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia lui Dumnezeu.”
Închipuiţi-vă că Hristos Se opreşte acum în faţa dumneavoastră şi vă întreabă: „Prietene, cum ai intrat tu aici? Ai tu haina de nuntă – naşterea din nou – sau nu o ai? Dacă nu o ai, Eu ţi-o pot da. Eu stau acum în faţa ta, ca să văd: doreşti sau nu doreşti această haină de nuntă? Dar te înştiinţez: fără haina de nuntă nu vei putea lua parte la ospăţul nunţii. Trec acum şi te întreb: ai tu sau nu ai această haină de nuntă? Dacă nu o ai, Eu sunt gata să ţi-o dau acuma, numai s-o doreşti tu…”.
Taina Pocăinţei este la îndemâna oricăruia dintre noi. Se cere însă ca noi să fim sinceri în faţa lui Dumnezeu, să recunoaştem că nu o avem, dacă nu o avem. Şi s-o cerem! Şi dacă ne-o îmbie Domnul, s-o şi primim, prin credinţă.
În Lucrarea lui Dumnezeu, în Biserica lui Dumnezeu, în poporul lui Dumnezeu, nimic nu se poate afla fără credinţă. Credinţa este cel dintâi lucru care ni se cere fiecăruia, pentru că este scris: „Căci fără de credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu”. Pentru că cine se apropie de El trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cel care Îl caută.
Deci avem nevoie de credinţă, de cel dintâi pas în Biserica lui Dumnezeu, în Lucrarea lui Dumnezeu, în chemarea lui Dumnezeu. Credinţa este cea dintâi dintre condiţii. Fără de credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu. Dar credinţa noastră trebuie să fie o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd, aşa cum este de asemenea scris: „O încredere neclintită în lucrurile nădăjduite!”. Asta-i condiţia! Cu Dumnezeu avem de-a face, cu o Fiinţă pe care ochii noştri trupeşti nu o văd; dar tot El ne-a dat ochii aceia sufleteşti pe care, prin credinţă, ni-i deschide pentru ca să-L putem vedea.
Fără aceşti ochi sufleteşti, fără urechi sufleteşti, fără simţ sufletesc, fără încrederea aceasta care vine prin credinţă, noi nu vom putea fi niciodată plăcuţi lui Dumnezeu. Deci El stă în faţa noastră şi noi trebuie să credem.
Oprindu-se lângă fiecare, ne întreabă pe fiecare: „Ai tu sau nu ai haină de nuntă?”. Să nu amuţim în faţa Lui. Să nu respingem Cuvântul Lui. Să nu te temi. Să nu fim neînţelegători şi neascultători, pentru că altfel soarta noastră va fi ca a aceluia despre care ştim din Evanghelie că a fost găsit fără haină de nuntă şi care a amuţit. Stăpânul a spus robilor săi: „Puneţi mâna pe el şi aruncaţi-l afară!”. A fost tăiat în bucăţi şi aruncat afară, în întunericul unde este plânsul şi scrâşnirea dinţilor şi viermele care nu moare.
Domnul Dumnezeu să ne învrednicească pe toţi de acest viitor al nunţii fericite şi cereşti.
Şi astfel, dacă Dumnezeu ne-a chemat la sărbătoarea aceasta şi dacă El trece prin faţa noastră întrebându-ne: „Prietene, cum ai intrat aici? Ai tu sau nu ai haina de nuntă?” – dacă ai haina, ferice de tine! Fii binecuvântat, petrece bucuros la masa Împăratului. Eşti fericit fiindcă Dumnezeu te binecuvântează şi te face părtaş la toate promisiunile Lui şi la toate făgăduinţele Lui.
Dar dacă nu ai haină de nuntă, nu amuţi! Nu tăcea! Când te întreabă El, spune-I: „O, n-am!… Doamne Iisuse, n-am haina Ta de nuntă, dar ştiu că Tu mi-o poţi da. Dă-mi-o, Te rog, şi mie, ca să am şi eu drept la pomul vieţii şi să pot intra şi eu în Cetatea Ta”.
Spuneţi Domnului acest lucru fiecare şi atunci veţi fi fericiţi, pentru că El o dă cu bucurie tuturor celor care o cer.
În Cuvântul lui Dumnezeu sunt multe îndrumări şi multe îndemnuri pentru fiecare dintre noi. Dacă urechile noastre sunt atente, dacă atunci când este un prilej ca acesta noi lăsăm toate grijile lumeşti, noi ne lăsăm toate grijile şi ne adunăm toată inima şi toate gândurile în jurul Sfântului Cuvânt al lui Dumnezeu, şi ne străduim să desprindem un înţeles mântuitor din fiecare cuvânt care ni se spune de către Domnul şi de către ai Săi, noi avem parte de fiecare dată de un mare şi fericit câştig sufletesc. Şi aici s-au spus şi se vor mai spune multe adevăruri minunate.