Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 31 iulie:

„Tu ai fost binevoitor cu ţara Ta, Doamne! Ai adus înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov (Psalmi 85, 1)

bibliaNici un om din lumea aceasta nu va putea spune niciodată că Dumnezeu, faţă de el, n-a fost binevoitor.
Fiindcă nu este nimeni, care, cercetându-şi sincer viaţa sa, în faţa cerinţelor voii lui Dumnezeu, să nu recunoască şi să nu vadă că, faţă de dânsul, Dumnezeu S-a purtat mult mai binevoitor de cum s-ar fi căzut.
Adeseori, nu poţi vedea bunăvoinţa lui Dumnezeu faţă de alţii, fiindcă nu le cunoşti cele ascunse ale lor.
Dar faţă de tine o poţi vedea totdeauna, căci ale tale cele ascunse le ştii. Şi ştii ce ai fi meritat pentru ele.
Chiar şi faţă de acel om peste care a venit mânia lui Dumnezeu, totuşi, chiar şi el, cu destul de îndelungat timp înainte, vede şi ştie că Dumnezeu i-a fost binevoitor.

E adevărat că peste Sodoma sau peste Ierusalim au venit cumplite pedepse de la Dumnezeu, până la urmă…
Dar, înainte de acestea, câtă vreme nu răsunaseră zadarnic pe uliţele şi în pieţele lor chemările şi avertismentele dumnezeieşti!
De câte ori nu dorise El să-i adune pe locuitorii lor, cum îşi adună găina puii sub aripi – dar ei n-au vrut! (Luca 13, 34).
Numai după ce oamenii pun vârf păcatelor lor (Fac. 6, 11 şi 18, 20),
numai când toate chemările şi încercările de a-i întoarce de la rău şi de a-i abate de la neascultare rămân zadarnice, atunci bunăvoinţa lui Dumnezeu se depărtează de la ei
şi vine peste fiii neascultării pedeapsa mâniei Sale celei drepte (Rom. 2, 4-9).
Dar cât de lungă şi cât de îngăduitoare a fost într-adevăr bunăvoinţa lui Dumnezeu faţă de cei loviţi!
Ea a aşteptat îndelung, trecând şi peste timpul de la care se putea vedea bine că nu mai poate fi nici o nădejde de în-dreptare…, nici măcar una.

O dragul meu, şi faţă de tine,
ca şi faţă de mine,
Domnul a fost atât de îndelung binevoitor şi milostiv!
Atât de îndelungă vreme Domnul te-a răbdat, te-a acoperit, te-a chemat şi te-a aşteptat şi pe tine, ca şi pe mine, ca şi pe alţi semeni ai noştri, să te întorci din calea cea rea,
să o rupi cu păcatul şi cu neascultarea ta şi să te predai Lui.
Şi, poate, n-ai făcut-o nici până azi!

Dar chiar dacă a fost o zi când te-ai întors cu adevărat şi tu la Dumnezeu, o, de câte ori şi după aceasta ai mai călcat voia Lui cea sfântă,
ai nesocotit legământul făcut cu El
şi te-ai lăsat din nou, cu lene
sau poate chiar cu plăcere,
în braţele păcatului,
îndurerându-L şi întristându-L iarăşi pe Dumnezeu!
Cât de binevoitor S-a arătat El faţă de tine chiar şi în acest timp, neîndepărtându-Se mânios de către tine şi neîncetând să te cheme,
ci, continuând să te iubească şi să te cerceteze, a aşteptat neîncetat să-ţi vină din nou mintea sănătoasă…
O, câtă bunăvoinţă a avut Dumnezeu şi câtă mai are încă faţă de noi toţi!
Numai datorită bunăvoinţei Lui mai trăieşte încă toată omenirea aceasta, care nu se teme să lupte cu atâta îndrăzneală, pe faţă, împotriva lui Dumnezeu.
O, dacă nu s-ar sfârşi această bunăvoinţă faţă de noi, până când toţi oamenii ne-am întoarce la El,
pentru ca nimeni să nu piară de mânia cea dreaptă a lui Dumnezeu, pe care o merităm şi pe care de atâta vreme nu-mai bunăvoinţa Lui a oprit-o să nu vină!

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru,
Care ai fost şi eşti încă atât de binevoitor faţă de fiecare din noi şi faţă de toţi!
Slavă Ţie, Care nu ne-ai pedepsit după faptele noastre şi nu ne-ai făcut după nelegiuirile noastre,
ci, cât este de sus cerul faţă de pământ, atât de mare a fost bunătatea Ta faţă de noi!… (Ps. 103, 11-12).
Te rugăm, Doamne, rămâi şi pe mai departe binevoitor faţă de noi,
trimiţându-ne mereu Duhul Tău cel Sfânt,
chemările Cuvântului Sfânt,
mărturisitori puternici,
vremuri de pace şi libertate,
duh de pocăinţă şi ascultare,
îndemnuri sfinte şi evlavioase,
putere şi viaţă din Tine,
spre a iubi voia Ta şi a dori să o facem totdeauna,
până când lumea întreagă va fi plină de cunoaşterea Ta, cum este plin cerul Tău.
Şi până când pământul Tău întreg va fi plin de dorinţa să facă voia Ta,
cum este plin cerul Tău.
Amin.

*
* *

Cuvinte înţelepte:

„De câte ori ne gândim la moartea pe Cruce a Domnului, trebuie să ne aducem aminte de grozăvia păcatelor noastre, arătate chiar în această faptă ruşinoasă a noastră, dar, în acelaşi timp, de iubirea nemărginită a Domnului, Care a spălat păcatele noastre tocmai în clipa când noi ni le arătam în fapta cea mai ticăloasă…“ (Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă).

*

„Nu am păcătuit noi atâta cât Stăpânul Hristos poate să ierte şi să îndrepte şi cât a plătit El pentru noi!…“ (Sf. Chiril al Ierusalimului).

*

Iisus Singur ne învaţă ce-i cu-adevărat iubirea
ce nu face niciodată între oameni osebirea,
nici de rasă, nici de stare, nici de crez, nici de păcate,
ci iubeşte totdeauna
şi pe toţi
cu bunătate.