Ce har e-n inimă iubirea
ce poate arde-nflăcărat,
dar ce păcat când haru-acesta
nu arde pentru ce-i curat!
Ce har e-n suflet dărnicia
ce poate împărţi mereu,
dar ce păcat când haru-acesta
nu-i dat întreg spre Dumnezeu!
Ce har e-n viaţă bogăţia,
cât bine poţi cu ea să faci,
dar ce păcat când haru-acesta
n-ajunge pân’ la cei săraci!
Ce har e-n lume-nţelepciunea,
să vezi lumina şi s-o ştii,
dar ce păcat când haru-acesta,
închis, doar pentru tine-l ţii!
Ce har e încă mântuirea
ce Domnu-mbie tuturor,
dar ce păcat că haru-acesta
atâţia-l uită până mor!
Ce har ceresc e ziua de-astăzi,
ce sfânt s-ar cere s-o trăim,
dar ce păcat c-atâţia încă
nu ştim din plin s-o folosim!
Traian DORZ