b'LOGOS — Comori Nemuritoare

Traian Dorz, din «Cărarea tinereţii curate», cap. Tânărul în nenorocire

… Când trebuie să vină vremea şi lucrarea nenorocirii în viaţa omului sau a unui popor sau a unei generaţii, nimeni nu o mai poate împiedica, nici ocoli.
Ea vine ca urmare a unui şir de ani şi de fapte, a căror curăţire, îndreptare, răsplată sau limpezire numai ea o poate face.
Atunci înţeleptul şi nevinovatul şi curajosul, trebuie să răzbească înainte cu încrâncenare, neabătut de la drumul cel bun, prin rugăciune, prin răbdare, printr-o puternică încleştare de Hristos. Ca în ceasul cumplitelor furtuni şi uragane dezlănţuite.
Daniel – şi cei trei tovarăşi ai lui, Anania, Azaria şi Mişael – erau patru tineri credincioşi peste care a venit nenorocirea înfrângerii şi robiei poporului lor (Dan.1, 6).
Dar cine este credincios adevărat acasă la el, acela este şi mai credincios când ajunge departe de casa lui.
Şi cine s-a alipit de Hristos când i-a fost bine, acela se alipeşte şi mai mult de EI atunci când ajunge la greu. Aşa a fost cu Daniel şi cu ceilalţi trei credincioşi. Din multa credinţă şi sfinţenie în care trăiau în familiile lor, ei au ajuns la şi mai multă, acolo departe, duşi în surghiunul lor. În surghiunul lor…
Cuviincioşi, dar hotărâţi, ei şi-au spus şi şi-au ţinut încredinţările lor cu orice preţ şi în orice vreme.
Om al rugăciunii, tânărul Daniel n-a renunţat la rugăciunea sa nici atunci când, descoperit, el era ameninţat cu cea mai cumplită moarte. Nenorocirea în care ajunsese l-a făcut şi mai hotărât în credinţa şi dragostea sa faţă de Dumnezeul său.
Rămăsese fără toate, dar fără Dumnezeu nu putea rămâne. De El nu voia să se despartă nici viu, nici mort. Ce pildă frumoasă poate fi Daniel pentru orice tânăr şi tânără.
Dragostea lui Hristos te poate mângâia de orice întristare şi în orice durere…
Te poate despăgubi de orice pierdere şi te poate bucura în orice nenorocire.
Dar ce te-ar mai putea mângâia de lipsa Lui?
Ce te-ar mai putea despăgubi de pierderea Lui?
Ce te-ar mai putea bucura după despărţirea de Hristos?
Adevăratul credincios ştie că Dumnezeu îl poate apăra în faţa oricărei puteri. Dar pe cel care s-a despărţit şi s-a lepădat, din frică, de Hristos, ce putere l-ar mai putea apăra în faţa lui Dumnezeu?
Când rămâi lângă Dumnezeu, El îţi poate face prieten orice duşman al tău. Dar când te desparţi de Hristos, El îţi poate face duşmani din orice prieteni pe care te bizuieşti. Cele mai multe primejdii te pot pândi numai când te desparţi de Hristos.