Părintele Iosif Trifa, «Isus Biruitorul» nr. 13 din 1936
Cum ştie mângâia Psaltirea – sunt dureri pe care singură Psaltirea le poate mângâia
E vremea postului. E timpul când se citeşte mai mult ca altădată Psaltirea.
Dar această carte trebuie citită nu numai pe timpul postului, ci în toate zilele vieţii noastre, căci e cartea cea mai dulce dintre toate cărţile de pe pământ. Şi e cartea ce poate mângâia mai mult decât toate cărţile şi mângâierile din lume. Sunt în viaţa aceasta dureri şi frământări pe care singură Psaltirea le poate mângâia şi uşura.
Autorul Psaltirii este Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt, Mângâietorul, aşa a întocmit această carte, ca ea să aibă leac şi untdelemn pentru toate rănile, durerile, întristările şi frământările vieţii noastre. Eşti bolnav? O sută de medici nu pot face la patul tău ceea ce face un psalm.
Eşti încercat şi întristat? O sută de prieteni şi mângâietori nu te pot mângâia aşa cum te mângâie Cuvântul lui Dumnezeu din Psaltire. Ţi s-a făcut un rău, o nedreptate, şi simţi ispita de a te mânia şi a te răzbuna? Citeşte psalmul 37 şi îndată te vei linişti. Dăm mai jos câteva părţi din acest minunat psalm, ca o pildă despre cum ştie Domnul să-Şi liniştească şi să-Şi mângâie copiii Lui:
„Nu te mânia pe cei răi şi nu te uita cu jind la cei ce fac răul, căci sunt cosiţi iute ca iarba şi se veştejesc ca verdeaţa.
Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra.
El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina şi dreptul tău ca soarele la amiază.
Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El.
Nu te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.
Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpâni ţara.
Încă puţină vreme, şi cel rău nu va mai fi, te vei uita la locul unde era şi nu va mai fi.
Cel rău face planuri împotriva celui neprihănit şi scrâşneşte din dinţi împotriva lui.
Domnul râde de cel rău, căci vede că-i vine şi lui ziua.
Cei răi trag sabia şi-şi încordează arcul, ca să doboare pe cel nenorocit şi sărac, ca să junghie pe cel cu inima dreaptă.
Dar sabia intră în însăşi inima lor, Domnul sprijină pe cel drept.
El nu rămâne de ruşine în ziua nenorocirii, ci dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.
Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel drept părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.
Cel rău pândeşte pe cel drept şi caută să-l omoare.
Dar Domnul nu-l lasă în mâinile lui şi nu-l osândeşte când vine la judecată.
Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde.
Dar când am trecut a doua oară nu mai era acolo. L-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.
Uită-te bine la cel drept şi priveşte pe cel fără vicleşug; căci omul de pace are parte de moştenitori.
Scăparea celor drepţi vine de la Domnul; el este ocrotitorul lor la vremea necazului.
Domnul îi ajută şi îi izbăveşte; îi izbăveşte de cei răi şi îi scapă, pentru că se încred în El…”
Ce minunat este acest psalm! Despre psalmul 37 se poate spune că este un fel de Apel ceresc. E apelul drepţilor năpăstuiţi. Toţi cei mici şi slabi care aveţi de suferit de la cei mari şi tari mulţumiţi-vă cu acest Apel ceresc. Şi folosiţi acest Apel pentru care nu trebuie cheltuieli şi avocaţi. Pe acest Apel timbrat cu lacrimi fierbinţi, Domnul nu-l respinge niciodată.
Să folosim Psaltirea ca un leac ceresc pentru toate durerile şi frământările vieţii noastre.